Impresionantă anvergura, luxuriantă discografia, uluitor personajul - Marc-André Hamelin, o legendă a pianisticii contemporane, un model greu de depășit în ceea ce privește virtuozitatea, dar și viziunea interpretativă, de o exigență cu el însuși exemplară. Într-un interviu mai vechi, artistul descrie concertul ideal. "Este atunci când sunt în formă şi totul merge foarte bine. Atunci când am impresia că nu fac nici un efort, doar mici ajustări din când în când, atunci când nu simt nici un obstacol între ceea ce îmi propun mental şi ceea ce rezultă - sunetul. Situaţia pe care o descriu este legată de senzaţia a ceva deplin, a fi plasat undeva foarte sus, într-o sferă înaltă. Şi a vedea tot ce se întâmplă într-o stare detaşată. Este ca şi când aş fi un personaj din sală care aude lucrarea aşa cum îşi doreşte să o asculte, iar asta se întâmplă poate o dată la doi ani. La acest lucru aspir, ajung la el în diferite grade, uneori 30 la sută, 70 la sută, alteori 95 la sută".

Fiecare apariţie a pianistului Marc-André Hamelin în Europa este considerată un eveniment. De această dată el este invitatul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Praga, într-un nou concert susținut la Sala "Smetana", sub conducerea lui Jonathan Darlington, desigur având în program două opusuri de o mare virtuozitate - "Totentanz" pentru pian și orchestră de Franz Liszt, compusă la finele anilor 1830 și revizuită în două etape, în 1853 și 1859. Vizionar și la nivel de tehnică și la nivel de formă, Liszt creează un discurs monumental, constituind o provocare pentru orice pianist, pornind de la această obsesivă concentrare asupra ideii de moarte. Este un dans al morții cu a sa parafrază după motivul gregorian Dies Irae, ziua Judecății finale, zi a mâniei… Liszt urmat de Maurice Ravel - Concertul în Re major pentru mâna stângă, o creație comandată de pianistul Paul Wittgenstein, rămas infirm în timpul primului Război Mondial. Pentru Ravel a fost o provocare, o partitură ce-şi trage seva din muzica lui Franz Liszt, compusă într-o singură parte, elaborată ca scriitură, fără a exclude unele efecte jazzistice și o virtuozitate implicită… un program propus de Marc-André Hamelin prin care probabil vom recunoaște o dată în plus, calităţile sale pianistice aproape supraumane (potrivit New York Times).

În partea a doua a concertului este programată Simfonia a V-a op 67 în do minor "a Destinului" de Ludwig van Beethoven, o lume în sine alcătuindu-se din transformările succesive ale unei teme formate din patru sunete. Motivul a fost descris de Anton Felix Schindler, biograful lui Beethoven, simplu: "Astfel destinul bate la uşa ta". Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Praga ne oferă o nouă lectură a acestui opus consacrat al clasicismului vienez sub bagheta unui dirijor britanic - Jonathan Darlington, în prezent director muzical al Orchestrei Simfonice din Nürenberg, un maestru care timp de 20 de ani a condus cu mare succes Opera din Vancouver - toate aceste forțe muzicale întâlnindu-se la Praga pentru un concert de neuitat.