Colectia de Jazz - Povestea jazz-ului
Înapoi
 |
|||
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
Original Dixieland Jazz Band (ODJB)
Publicat: marți, 18 Ianuarie
2011
De numele acestei formatii se leaga doua premiere din
istoria jazzului: realizarea primelor inregistrari de jazz (februarie
1917, la New York) si primul turneu in Europa al unei trupe de jazz
(martie 1919).
ODJB a fost alcatuita prin 1915 de doi muzicieni albi din New Orleans: Dominick James „Nick" LaRocca (cornetist) si Edwin Branford „Eddie" Edwards (trombonist). In 1916, trupa s-a mutat la Chicago. Din grup mai faceau parte la acea vreme Henry Ragas (pianist), Johnny Stein (baterist) si Alcide „Yellow" Nunez (clarinetist).
De-a lungul existentei, ODJB a avut diferite componente: in 1917, bateristul Johnny Stein a fost inlocuit de Antonio „Tony" Sbarbaro, iar clarinetistul Lawrence Shields i-a luat locul lui Alcide Nunez. Cu aceasta noua formula au plecat la New York, unde au realizat primele inregistrari ale unei formatii de jazz, in 26 februarie 1917, pentru compania „Victor Talking Machine". Au imprimat atunci doua piese, care au fost incluse pe primul disc din istoria jazzului: Livery Stable Blues si Dixie Jass Band One Step, compozitii de grup.
Pana la sfarsitul anului 1917, discul realizat de formatia ODJB se vanduse intr-un milion de exemplare, numar record pentru acea perioada. Insa ascensiunea formatiei lui Nick LaRocca a fost, este si va mai fi contestata. S-a spus adesea ca ei nu au fost decat niste muzicieni albi care i-au copiat pe jazzmanii autentici, afro-americani.
In acea perioada trupele de jazz ale muzicienilor de culoare nu erau primite la inregistrari. Asadar se poate spune ca discriminarea rasiala a facut ca ODJB sa devina detinatoarea primelor inregistrari de jazz, desi in paralel cu ODJB activau, evident, numeroase formatii consacrate ale muzicienilor de culoare. Acestea din urma au aparut pe discuri abia in 1923, iar Mamie Smith a fost prima vocalista autentica de blues care a inregistrat in 1920 pentru compania Okeh.
Nu putem insa ignora valoarea de document a inregistrarilor ODJB din 1917, care pastreaza farmecul de inceput al jazzului.
ODJB a fost initial un cvintet, apoi s-a transformat in sextet. Ulterior a avut o componenta mai numeroasa odata cu reintalnirea membrilor fondatori in 1936, pentru a realiza ultimele inregistrari ale formatiei, inainte ca Nick LaRocca sa renunte definitiv la muzica.
Desi muzicieni albi, membrii ODJB au fost primii jazzmani care au adus muzica noua afro-americana in Europa. In martie 1919 au ajuns la Londra iar pe 1 aprilie 1919 au cantat la hipodromul din Liverpool, intr-un spectacol intitulat „Joy Bells".
ODJB a fost alcatuita prin 1915 de doi muzicieni albi din New Orleans: Dominick James „Nick" LaRocca (cornetist) si Edwin Branford „Eddie" Edwards (trombonist). In 1916, trupa s-a mutat la Chicago. Din grup mai faceau parte la acea vreme Henry Ragas (pianist), Johnny Stein (baterist) si Alcide „Yellow" Nunez (clarinetist).
De-a lungul existentei, ODJB a avut diferite componente: in 1917, bateristul Johnny Stein a fost inlocuit de Antonio „Tony" Sbarbaro, iar clarinetistul Lawrence Shields i-a luat locul lui Alcide Nunez. Cu aceasta noua formula au plecat la New York, unde au realizat primele inregistrari ale unei formatii de jazz, in 26 februarie 1917, pentru compania „Victor Talking Machine". Au imprimat atunci doua piese, care au fost incluse pe primul disc din istoria jazzului: Livery Stable Blues si Dixie Jass Band One Step, compozitii de grup.
Pana la sfarsitul anului 1917, discul realizat de formatia ODJB se vanduse intr-un milion de exemplare, numar record pentru acea perioada. Insa ascensiunea formatiei lui Nick LaRocca a fost, este si va mai fi contestata. S-a spus adesea ca ei nu au fost decat niste muzicieni albi care i-au copiat pe jazzmanii autentici, afro-americani.
In acea perioada trupele de jazz ale muzicienilor de culoare nu erau primite la inregistrari. Asadar se poate spune ca discriminarea rasiala a facut ca ODJB sa devina detinatoarea primelor inregistrari de jazz, desi in paralel cu ODJB activau, evident, numeroase formatii consacrate ale muzicienilor de culoare. Acestea din urma au aparut pe discuri abia in 1923, iar Mamie Smith a fost prima vocalista autentica de blues care a inregistrat in 1920 pentru compania Okeh.
Nu putem insa ignora valoarea de document a inregistrarilor ODJB din 1917, care pastreaza farmecul de inceput al jazzului.
ODJB a fost initial un cvintet, apoi s-a transformat in sextet. Ulterior a avut o componenta mai numeroasa odata cu reintalnirea membrilor fondatori in 1936, pentru a realiza ultimele inregistrari ale formatiei, inainte ca Nick LaRocca sa renunte definitiv la muzica.
Desi muzicieni albi, membrii ODJB au fost primii jazzmani care au adus muzica noua afro-americana in Europa. In martie 1919 au ajuns la Londra iar pe 1 aprilie 1919 au cantat la hipodromul din Liverpool, intr-un spectacol intitulat „Joy Bells".