Miercuri, 19 iunie, are loc închiderea de Stagiune pentru Orchestra de Cameră Radio. Cu această ocazie interpretul la mandolină Avi Avital revine în România, de această dată pentru prima oară ca invitat pe scena Sălii Radio. Mai multe detalii ne oferă artistul israelian într-un interviu realizat în pauza repetiției de colega noastră, Ioana Țintea.

Avi Avital, bine ați revenit în România! Cum vă amintiți țara noastră din vizita precedentă, atunci când ați participat în cadrul Festivalului Internațional George Enescu?

Prima mea vizită în București de anul trecut pentru festival a fost o experiență de neuitat. Atmosfera de pe străzi era cu adevărat specială. Este un loc în care simți că mereu se întâmplă ceva. Chiar și acum, fără festival, trebuie să recunosc că atmosfera este la fel de vibrantă, de parcă ar fi mereu un festival în oraș. Așadar, cred că este vorba de spiritul Bucureștiului, care se simte mereu festiv. A fost minunat.

Ascultătorii noștri vă cunosc și din înregistrările pe care le difuzăm, dar pentru a vă cunoaște mai bine, pentru început v-aș întreba cum v-ați descoperit pasiunea pentru mandolină? Ce anume vă fascinează la acest instrument atât de răspândit în diverse culturi?

Eram copil atunci când am văzut pentru prima dată o mandolină. Se întâmpla în casa vecinilor noștri, iar familiile noastre erau foarte apropiate. Îmi amintesc că mergeam des acolo și vedeam mandolina pe masă. Făceam ceea ce ar face orice copil când vede o sfoară: treceam degetul pe ea și produceam sunet. Mi se părea magic să pot crea sunete într-un mod atât de ușor și intuitiv. Cred că tocmai acest lucru mă atrage cu adevărat la mandolină.

Acest timbru instrumental este poate mai puțin obișnuit în muzica clasică. Cum ați reușit să transformați mandolina într-un instrument atât de apreciat pe marile scene de concert ale lumii?

Cred că mandolina a fost întotdeauna privită la nivel global ca un instrument pentru amatori. Era destul de accesibil să cânți în grupuri, atât în Italia, cât și în întreaga Europă, și dincolo de ea. Popularitatea sa se datora faptului că era un instrument intuitiv și ușor de utilizat. Din acest motiv, marii compozitori nu s-au deranjat niciodată să compună pentru mandolină, considerând-o un instrument pentru amatori, nu unul demn de o sală de concerte. Crescând, nu am avut această condiționare. Nu am considerat niciodată mandolina un instrument limitat sau inferior altor instrumente, poate datorită profesorilor mei sau poate datorită perspectivei mele. Am văzut-o întotdeauna ca pe un instrument de concert și nimeni nu mi-a spus altfel. Așa că am continuat să cânt la mandolină. Am fost plăcut surpins să constat că și publicul căuta ceva nou și diferit. Cred că este încă destul de neobișnuit să auzi o mandolină într-o sală de concert sau să urmărești ceva complet nou într-un astfel de cadru. Aceste aspecte sunt cele care mă entuziasmează cel mai mult la mandolină.

Interpretările dumneavoastră sunt adesea descrise ca fiind explozive și carismatice. Cum reușiți să aduceți atâta pasiune și energie în fiecare lucrare pe care o interpretați, mai ales în contextul unui program divers, așa cum este cel de la Sala Radio?

Ceea ce îmi dă energie este însăși acțiunea. Faptul că fac muzică, descopăr interpretări, interacționez cu muzicienii de pe scenă și, mai ales, cu publicul. Muzica, fiind atât de frumoasă, îmi dă energie.

Povestiți-ne, vă rog, despre programul pe care îl veți prezenta publicului de la Sala Radio. Uitându-ne pe afiș observăm că veți interpreta lucrări care acoperă o perioadă largă, de la baroc până în secolul XX.

Programul este împărțit în două părți. Prima, este dedicată muzicii baroce, cu lucrări de Vivaldi și Bach. A doua parte este axată în principal pe muzică din creația secolului XX într-un flux foarte special de compoziții care îmi plac foarte mult: piese concertante cu influențe folclorice. Bartok este un exemplu minunat de compozitor care a transformat teme populare în muzică pentru o sală de concert. Toate lucrările din partea a doua a serii sunt pagini clasice inspirate din folclor. Printre acestea se numără Manuel de Falla cu influențe populare spaniole, Sulkhan Tsintsadze cu teme din folclorul georgian, și Gil Aldema cu piese klezmer, adică muzică populară evreiască. O mică excepție este Ceaikovski, cu "Octombrie" din "Anotimpurile" sale.

Pentru că ați avut prima repetiție cu Orchestra de Cameră Radio, cum descrieți lucrul cu muzicienii ansamblului?

A fost minunat până acum. Mă simt foarte... entuziasmat, și acest entuziasm este reciproc. Tocmai am repetat piesele baroce și urmează să lucrăm la a doua parte, care cred că este chiar mai captivantă pentru muzicieni, deoarece aceste piese sunt mult mai apropiate de limbajul lor muzical nativ, să spunem așa. A fost grozav. Au fost foarte prietenoși, cooperanți și sunt muzicieni excelenți.