Este deja a cincea gală a premiilor International Classical Music Awards la care am asistat - cea susținută pe 19 martie 2025 la Tonhalle din Dusseldorf. Întotdeauna mi se pare fascinant acest parcurs, de la audiția discurilor intrate în competiția, la procesul de nominalizare a premiilor speciale, la notarea discurilor din competiție și, în fine, cum toate devin o realitate sonoră într-o gală care depășește granițele unui concert obișnuit - atât prin prezențele de pe scenă, cât și prin durata totală a evenimentului.

Gala de premiere

În sala de muzică de cameră a complexului Tonhalle din Dusseldorf, pe 19 martie, începând cu ora 17.30, s-au decernat premiile International Classical Music Awards 2025: 16 premii pentru discuri și DVD-uri, precum și 10 premii speciale. Premiile pentru producțiile audio/video se stabilesc în urma a trei runde de vot la care am participat în perioada octombrie-decembrie 2024; premiile speciale se stabilesc cu mai mult timp înainte și la unele dintre ele, propuneri fac chiar membrii juriului, așa cum este cazul pentru Tânărul artist al anului și Compozitorul anului. Lista completă a premiilor ICMA de anul acest este disponibilă la https://www.icma-info.com/winners-2025/.

Un mare motiv de mândrie a fost prezența unui disc cu participare românească în lista câștigătorilor de la producțiile audio-video - prima dată când un artist român câștigă un premiu ICMA pentru un disc: este vorba despre albumul Enescu semnat de Orchestra Națională a Franței, condusă de Cristian Măcelaru pentru Deutsche Grammophon. Maestrul Măcelaru nu a putut fi prezent la eveniment, având în aceeași perioadă un concert la Stockholm, însă a fost reprezentat la Dusseldorf de Cristina Uruc, manager Artexim și a mulțumit el însuși într-un material video prezentat la gala de premiere.

Evident, gala de premiere este un moment emoționant, cu multe mulțumiri, amintiri și zâmbete; a existat și un moment muzical, susținut de doi dintre pianiștii premiați în gală, turcii Can Cakmur și Can Sarac, care au interpretat Schubert la patru mâini. Ca de obicei, gala a fost prezentată de Remy Franck, președintele juriului, secondat de Nicola Catto, secretarul juriului; de mare impact a fost apelul lui Franck de a forma o rețea de instituții care susțin tinerele talente premiate de ICMA: este expresia interesului general de a sprijini tinerii muzicieni în mâinile cărora stă, de fapt, viitorul muzicii culte.

Concertul de gală

De la ora 20.00, a început concertul de gală, care a putut fi ascultat în direct la Radio România Muzical. Orchestra Tonhalle din Dusseldorf, care l-a avut concertmaestru pe violonistul român Dragoș Mânza, l-a avut în deschidere la pupitru pe dirijorul său principal, Adam Fischer, cel care a și fost distins cu premiul "Lifetime achievement" în 2022, dar și "Special achievement award" în 2025 pentru integrala simfoniilor de Haydn înregistrate cu Danish Chamber Orchestra. O spumoasă uvertură din opera Nunta lui Figaro a deschis seara de gală, în ambianța minunată de la Tonhalle, o sală rotundă ieșită din comun, care a fost deschisă în urmă cu 100 ani ca un planetarium - de altfel, cerul înstelat veghează încă asupra sălii de concert.

O versiune impetuoasă și foarte îndrăzneață stilistic a propus apoi pentru partea a III-a din Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Beethoven, Can Çakmur, câștigătorul premiului de la categoria "Solo instrumental", urmată de versiunea matură și foarte apreciată a părții I din Concertul pentru pian și orchestră de Antal Dorati, în interpretarea pianistului german Oliver Triendl, care a primit un premiu special pentru interesul acordat de-a lungul timpului repertoriilor ieșite din comun, neglijate pe nedrept - ultimul lui disc este cel care cuprinde Concertul pentru pian și orchestră și Suita Nunta în Carpați de Paul Constantinescu.

Versiunea Cvartetului Danel, din care face parte violistul român Vlad Bogdănaș, pentru partea I a Cvartetului nr. 2 de Dmitri Șostakovici, o pagină interpretată cu multă sensibilitate, creionând universul specific marelui compozitor rus, a fost una dintre atracțiile indubitabile ale actualei gale ICMA.

Într-o impresionantă formă, ținând cont că are o vârstă deja importantă (78 ani), s-a prezentat violonistul Gidon Kremer, deținătorul titlului "Lifetime achievement" la Gala ICMA 2025. O Serenadă pentru vioară solo de Valentin Silvestrov și piesa Dreams pentru vioară și orchestră, de Viktor Kosenko, ambii compozitori ucraineni, au creionat o stare de meditație la temele importante dezbătute astăzi de omenire, marcate, de altfel, și de discursul lui Gidon Kremer.

A răsunat apoi Rapsodia ungară de David Popper, interpretată în stilul său vulcanic caracteristic de violoncelistul Ettore Pagani, "Claseek Young artist of the year", dirijor fiind Vitali Alekseenok. Baritonul Jerome Boutillier, reprezentând producția care a primit premiul la categoria "Premiere recordings" a propus o arie din opera Le tribut de Zamora de Charles Gounod.

Cu o adevărată coregrafie venită din vremea Regelui Soare a intrat apoi în scenă Leonard Garcia Alarcon, clavecinist și dirijor, "The artist of the year", cu o somptuoasă interpretare a unui moment suita Focuri de artificii de Georg Friedrich Handel.

După pauză, am ascultat spumoasa lucrare Wiener Blut 200 de Christoph Ehrenfellner, "The Composer of the year" și un extras din Tema cu variațiuni "Cele 4 temperamente" de Paul Hindemith, cu Anna Gourari la pian, lucrare și muziciană ce apar pe discul ce a câștigat premiul de la categoria "Assorted programs". "Young artist of the year", violoncelistul Benjamin Kruithof, a propus celebra Pezzo capriccioso de Piotr Ilici Ceaikovski, confirmând încă o dată înalta sa clasă ce-l va propulsa în curând în rândul marilor violonceliști ai lumii (Benjamin este câștigătorul concursului Enescu în 2022, aspect pe care-l consideră esențial în dezvoltarea sa).

Două momente vocale: un lied din "Cornul fermecat al băiatului" de Mahler, cu baritonul Samuel Hasselhorn solist și dirijorul Lukacs Borowicz, apoi extrase din Stabat mater de Vivaldi, cu contratenorul Andreas Scholl și dirijorul Alessandro Tampieri, au reprezentat categoriile premiate de juriu: "Vocal" și "Baroque vocal". Două voci somptuoase, cu profiluri diferite, dar cu același profesionalism intrinsec și efect artistic asupra publicului, care a savurat în mod deosebit aceste două evoluții.

"Label of the year", premiul obținut de BR Klassik (postul de muzică clasică bavarez, cu casa lui de discuri), a fost reprezentat de evoluția concertmaestrului Orchestrei Radiodifuziunii Bavareze, violonistul Stanko Madic, și interpretarea unei părți din Concertul nr. 1 Distant light de Peteris Vasks - o muzică superbă contemporană, cu mare efect la public și o pledoarie pentru ceea ce putem numi o muzică frumoasă a prezentului.

Finalul i-a aparținut unui pianist de 17 ani, turcul Can Saraç, "Discovery Award", care a interpretat impetuos ultima parte din Concertul nr. 1 de Ceaikovski, deschizând astfel și poarta către viitor: al muzicii și al premiilor ICMA.

Se cuvin felicitări organizatorului, Tonhalle din Dusseldorf, și intendantului Michael Becker, pentru buna organizare, cu precizie de ceas, a unei producții muzicale atât de complicate.

Pot spune că aceasta a fost una dintre cele mai frumoase gale ICMA la care am participat. Vă recomand să o vizionați pe contul youtube Deutsche Welle.

Și să privim spre viitor cu mândrie, pentru că în 2027, Gala ICMA va avea loc la Filarmonica Transilvania din Cluj-Napoca, prima dată când o asemenea producție vine în România. A fost propunerea mea aprobată de boardul juriului; reprezentantele filarmonicii clujene au fost și ele prezente la Dusseldorf, pentru a putea lua pulsul la cald și a trăi experiența unui asemenea eveniment. Mulțumesc managementului Filarmonicii clujene, dnei Silvia Sbîrciu, pentru implicarea unei orchestre românești într-o gală de un asemenea nivel!

Deutsche Oper am Rhein

Pe 20 martie, am avut ocazia de a vizita și de a asista la unul dintre spectacolele de la Deutsche Oper am Rhein (la studioul căreia de operă s-au format și dezvoltat mulți cântăreți români).

Și am aflat că în următorii ani, pentru această operă va fi construit un nou sediu, modern și adaptat cerințelor secolului XXI, important, cu largul acord al tuturor actorilor politici din oraș. Va fi nu doar sediul operei, ci și al școlii de muzică și al bibliotecii muzicale din oraș, un adevărat hub cultural construit pe amplasamentul unui mall dezafectat din centrul Dusseldorfului.

Am asistat apoi la un spectacol-coupe de balet, "Kaleidoscop". Trei scene cu trei muzici contemporane diferite, explorând diferite zone stilistice: minimalismul lui Glass în "Moto perpetuo", influențe tribale în muzica lui Alex Wilson pentru "Invocation" și tenta americană în sonorități gândite de John Adams din "Vers un pays sage". Un punct comun: brilianța dansatorilor și coregrafia foarte curată, lipsită de oricare kitsch. O seară ieșită din comun, pe care o recomand tuturor celor care au drum prin Dusseldorf, orașul de pe Rin care oferă numeroase și diferite modalități culturale de petrecere a timpului liber. Și pentru cei care preferă o bere bună, dar și pentru cei care iubesc actul artistic de cea mai înaltă calitate.