Invitata mea din această seară este violonista Diana Moș, profesor universitar doctor în cadrul Universității Naționale de Muzică din București și rectorul acestei instituții de învățământ superior.

Bine ați venit în studioul Radio România Muzical!

Bine v-am găsit! Bună seara!

Diana Moș, cum spuneam, sunteți rectorul Universității Naționale de Muzică din București, o instituție care anul acesta împlinește 160 de ani de când și-a deschis porțile pentru studenți. Mulți înainte!

Mulțumim. Este o instituție venerabilă, dar noi sperăm mereu să-i aducem un suflu proaspăt.

Câteva repere din istoria acestei instituții. În primul rând, trebuie să spunem că a funcționat sub mai multe denumiri. De fapt, a fost creată în 1863, prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, iar pe 6 octombrie 1864, și-a deschis porțile sub titulatura Conservatorul de Muzică și Declamațiune. Primul conducător al acestei instituții a fost Alexandru Flechtenmacher. Apoi, instituția a progresat. În 1900, a apărut prima clasă de muzică de cameră. În 1905 - prima clasă de compoziție, condusă de Alfonso Castaldi. Pe 17 iulie 1931, a devenit Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, iar în anii '40, compozitorul Mihail Jora a preluat conducerea acestei instituții. De altfel, Mihail Jora, trebuie să spunem, este cel care a fost și primul director muzical al Societății Române de Radiodifuziune. După anii '50, evident, și-a schimbat titulatura devenind Conservatorul "Ciprian Porumbescu". În perioada 1990-1998 - Academia de Muzică din București; apoi, Universitatea de Muzică din București; iar din 2001, Universitatea Națională de Muzică din București.

Vreau să ne spuneți mai multe lucruri despre actuala instituție de învățământ. Cu ce ofertă educațională îi atrageți pe tinerii care vor să studieze la Universitatea Națională de Muzică din București?

Aș face o mică precizare. Chiar dacă, așa precum ați spus, acum ne numim Universitatea Națională de Muzică din București, noi între noi, muzicienii spunem Conservator sau, mai pe scurt, "Cons".

Așadar, la "Cons" sunt bineveniți, în primul rând, toți muzicienii care doresc să studieze muzică clasică, dar nu numai. Avem o ofertă și pentru cei care doresc să aprofundeze muzica pop sau jazz, sunt bineveniți interpreții de la toate instrumentele, de la canto, dar, deopotrivă, compozitorii, muzicologii și avem și secție pentru muzică sacră - atât muzică bizantină, cât și muzica cultelor.

Cum se armonizează această ofertă cu piața muncii?

Noi sperăm să fim cât mai ancorați în realitate și, de altfel, studenții noștri, încă din anii de studiu, foarte mulți dintre ei sunt deja angajați sub o formă sau alta în cadrul diverselor altor instituții. Avem studenți care colaborează cu Filarmonica "George Enescu", care colaborează cu Orchestra Operei, care colaborează cu dumneavoastră - atât cu orchestrele Radio, cât și tineri muzicologi care sunt colegii dumneavoastră mai tineri.

Da, la Radio România Muzical.

Știu că ați lansat de curând o platformă, se numește musicaljobs, nu-i așa?

Exact. Prin care sperăm să le fim foarte de folos tinerilor aspiranți care doresc să își găsească o ocupație după ce absolvă studiile sau chiar din timpul studiilor. Sau și mai mut, nu numai pentru absolvenții noștri, ci pentru toate persoanele interesate în această arie a joburilor muzicale. Eu cred că colegii mei care s-au ocupat de asta au făcut o treabă excelentă și interesul a fost foarte mare încă de la lansare.

De altfel, este o continuare a altor preocupări din anii precedenți. Am lansat atunci o altă platformă, cariere muzicale. Deci, se leagă foarte bine aceste demersuri. Atunci, doamna decan Olguța Lupu s-a preocupat timp de ani de zile ca să descrie ocupațiile muzicale și calificările, să le acrediteze și a avut un demers extrem de laborios pentru care îi suntem cu toții foarte recunoscători.

Pentru ca domeniul muzical să aibă o anumită calitate, trebuie să avem de partea cealaltă a scenei un public de calitate, adică un public educat, iar această educație muzicală se formează în școală. Cercul se închide când vorbim despre profesori de muzică pregătiți și pasionați, care să îi educe pe copiii ce vor deveni publicul de mâine.

Cum vedeți dumneavoastră, ca rector al Universității Naționale de Muzică din București, educația muzicală în școli? Sunt pregătiți studenții care termină "Consul" să dea piept cu greutăţile şi mentalitățile existente? Gândiți-vă că avem mentalități legate de arte în școala de masă, nu vorbesc de școlile vocaționale, penru că acelea sunt destinate celor care vor deveni, să spunem, profesioniști în domeniu.

Exact asta voiam și eu să remarc, că sunt două paliere. Pe de-o parte, noi urmărim educația muzicală pentru cei care doresc să devină profesioniști în sfera muzicală și, pe de altă parte, trebuie să avem în vedere publicul larg, cultura generală a omului obișnuit. Mă întrebați în ce măsură absolvenții noștri sunt pregătiți să dea piept? Eu mă întreb în ce măsură societatea românească este pregătită. Eu cred că trebuie să fie efortul nostru, al tuturor, să ridicăm nivelul general cultural. Or, asta, fără latura muzicală, nu cred că își găsește o împlinire firească.

Din păcate, în ultimul timp - și când spun ultimul timp, spun ultimele decenii - cred că nu s-a avut în vizor în mod accentuat această parte a pregătirii muzicale, ceea ce este păcat, spun eu. Pentru că dacă este să ne uităm în jur, în țările care au o cultură și o civilizație către care cu toții dorim să aspirăm, cultura muzicală este la rang înalt, este pusă alături de cele mai elevate forme de educație și este o educație eccesibilă. Dacă te duci în Germania, există cel puțin o pianină în fiecare sală de clasă sau de grădiniță, și nu mă refer la liceele de muzică și la școlile specializate, ci este ceva normal, firesc. Îmi doresc să ajungem la acel nivel în care și dacă mergi, nu știu, într-o comună, într-un orășel, să poți să găsești muzică în fiecare sală de clasă. Măcar un pian sau o pianină într-o școală! Cred că este un standard accesibil fără atât de mari eforturi. Chiar visez să ajungem la ziua aceea!

Sâmbătă, la Ateneul Român, va avea loc un concert dedicat aniversării despre care vorbeam ceva mai devreme. Aș vrea să ne spuneți mai multe amănunte despre acest eveniment.

La 160 de ani, ne-am hotărât să venim cu un program cameral, cu cele mai relevante formații ale noastre. Fiecare dintre aceste formații este legată, bineînțeles, de universitatea noastră, de conservator, dar, în același timp, fiecare este un nume autonom, care se regăsește pe afișele de concert și care are viața sa proprie.

Că vorbim despre Ansamblul Game sau despre Clarino, sau despre Flaut Power, sau despre Violoncellissimo, sau Corul Ricercare, toate acestea sunt nume sonore pe scenele muzicale și îmi pare foarte bine că colegii mei au făcut o treabă excelentă suscitându-le studenților această dorință de a alcătui ansambluri care să fie viabile prin ele însele. Dar, în același timp, sunt emanația universității noastre.

Deci, sâmbătă, 19 octombrie, de la ora 19.00, la Ateneul Român - un concert aniversar. Universitatea Națională de Muzică din București - 160.

Sunteți violonistă, membră a Ansamblului Profil și profesor de muzică de cameră. Spuneați într-un interviu că funcția de rector este oarecum pasageră și conjuncturală...

Absolut! Rămân la părerea de atunci!

Știu că strădania aceasta managerială este consumatoare de timp și energie. De aceea vă întreb cât timp mai alocați viorii?

Cred că rușinos de puțin, dar încerc să nu-mi fagociteze treburile administrative tot timpul și am ajuns la concluzia că, de fapt, este un privilegiu timpul pe care reușesc și reușim cu toții să îl alocăm pentru ceva frumos. Și muzica este o parte foarte importantă cred că pentru fiecare dintre noi. Când nu ne dăm seama, în mintea noastră deja sună muzica. Este un anumit ritm, o anumită energie... Deci, chiar am ajuns să apreciez și să mă simt privilegiată atunci când reușesc într-o zi să studiez la vioară și când reușesc să mai ajung și pe scenă și să nu mă fac de rușine. Sper să reușesc în continuare să fac acest lucru la standarde... nu îndrăznesc să spun cât mai înalte, dar mă străduiesc cât pot eu de mult.

Oricum, veți fi pe scenă pe 10 noiembrie, nici măcar peste o lună, în Festivalul Meridian cu Ansamblul Profil, după câte știu.

Așa este.

Un ansamblu care este condus de Dan Dediu, cel care cere, îmi închipui un standard de calitate artistică, așa că și pe dumneavoastră bănuiesc că vă ambiţionează să menţineţi un nivel înalt al interpretării.

Absolut! Nu numai directorul artistic al Formației Profil, dar toți colegii mei din ansamblu, care fiecare dintre ei este un artist absolut remarcabil. De fiecare dată, îmi pun problema să nu-mi fac colegii de rușine.

Diana Moș, vă urez succes în activitatea dumneavoastră și mulți ani roditori acestei Universități Naționale de Muzică din București, cum ne este nouă drag, "Consul", și, mai ales, acestui valoros corp didactic de care dispuneți și din care faceți parte. Pentru că, datorită acestor personalități din echipa dumneavoastră, Universitatea Națională de Muzică are prestigiu și valoare.

Vă mulțumesc foarte mult!