Interviuri Înapoi

AUDIO. Turneul Stradivarius 2024 - interviu cu Alexandru Tomescu

Publicat: marți, 25 Iunie 2024 , ora 10.57

Între 25 iunie și 16 iulie, violonistul Alexandru Tomescu, solist concertist al Orchestrelor Radio, pornește într-o nouă ediție a Turneului Stradivarius, anul acesta, cu tema Metamorfoze. 18 concerte pe vioara Stradivarius Elder Voicu, 6 suite de Bach în original pentru violoncel, transcrise pentru vioară solo.

Urmează o altă mare provocare care înseamnă turneul Stradivarius 2024, care începe în 25 iunie și unde cânți un repertoriu foarte rar cântat și de asemenea, extrem de provocator.

Turneul din anul acesta se numește Metamorfoze, pentru că este vorba despre această transformare a unei muzici pe care Bach a compus-o inițial pentru violoncel, care, iată, va fi metamorfozată în vioară. Să știți că acesta era un obicei des întâlnit, mai ales în perioada barocă și chiar și între instrumente mult mai îndepărtate, vioara și violoncelul fac parte totuși din aceeași familie de instrumente, dar Bach, nu mai știu, unul dintre concertele de vioară l-a transcris și pentru clavecin sau invers, adică muzica era, pur și simplu, o muzică pură care se putea materializa în sunetul oricărui alt instrument.

Am simțit această lipsă, ca să spun așa, această sete de noi lucrări de Bach. Din păcate Bach nu mai este pe aici ca să pot să îl rog să ne mai scrie niște sonate și niște partite. Am făcut integrala sonatelor și partitelor pentru vioară solo în urmă cu 11 ani și simțeam încă de pe atunci că dacă Bach ar fi scris, nu șase, 12, ar fi scris 24 de sonate și partite, le-aș fi putut cânta pe toate și publicul ar fi avut această deschidere, această dispoziție de a fi împreună cu mine de această curgere de energie, de muzică.

Relativ recent au fost transcrise de un compozitor german, Werner Icking, pentru vioară, cele șase suite pentru violoncel solo. Iarăși, niște lucrări care au fost uitate sute de ani, Pablo Casals le-a redescoperit întâmplător în anii '30, le-a schimbat cu totul statutul. Erau privite tot așa, ca niște exerciții tehnice mai mult, nu ca niște piese care ar putea fi cântate în public și de atunci au intrat în marele repertoriu pentru violoncel. Casals spunea că el cânta în fiecare zi câte o suită de Bach pentru a-șu purifica spiritual locuința, locul în care se găsea în momentul respectiv.

În momentul în care am anunțat-o pe mama mea că vreau să cânt această partitură, cele șase suite, mi-a zis: De ce ai ales piesa aceasta? Ea le-a ascultat recent cu un violonist și i s-au părut foarte plicticoase. I-am zis: Uite, tocmai de aceea vreau să le cânt în așa fel încât să nu pară plicticoase. Sunt niște lucrări absolut remarcabile. Ce bogăție timbrală, ce polifonii latente ascunse! Sigur, violoncelul nu are aceeași flexibilitate sonoră pe care o are vioara, deci lucrurile sunt mult mai sublimate acolo în partitură, dar este un cadou nesperat pentru mine. Niciodată nu mi-am imaginat că, iată, acum, la 47 de ani, voi primi cadou șase piese uriașe de Johann Sebastian Bach cu care să mă pot juca în fiecare zi. Sonatele și partitele și eu le cânt aproape zilnic, fac parte din ADN-ul meu, aș putea spune. Acestea le descopăr, le experimentez. Deja le-am cântat de câteva ori pe unele dintre ele în public și lumea este foarte entuziasmată, pentru că este un Bach nou, un Bach cum încă nu s-a mai auzit la vioară.


Interviu realizat de Cristina Comandașu