Violonistul Dmitry Sitkovetsky, violoncelistul Valentin Răduțiu și pianistul Lukas Geniušas vor susține vineri, 6 septembrie 2024, un recital la Ateneul Român, în cadrul actualei ediții a Concursului Internațional "George Enescu". Cu această ocazie, Dmitry Sitkovetsky, care are calitatea și de președinte al juriului din cadrul Concursului Enescu - secțiunea vioară, a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Domnule Dmitri Sitkovetsky, din perspectiva dumneavoastră trecută și actuală de președinte al juriului Concursului Internațional "George Enescu", secțiunea vioară, cum ați descrie această competiție?

Pentru mine, această competiție este cu adevărat specială. Am participat la multe concursuri în întreaga lume, dar cel la care revin mereu cu un sentiment special este Concursul Internațional "George Enescu". Este ca o a doua casă pentru mine. De când am participat pentru prima dată aici, în 2003 - pe atunci competiția avea loc simultan cu festivalul și toate disciplinele erau reunite - am observat o evoluție semnificativă a concursului, iar festivalul a câștigat o reputație internațională. În acești peste 20 de ani, am construit o relație strânsă de prietenie și colaborare cu echipa care organizează acest eveniment. De asemenea, am prieteni muzicieni care locuiesc în București și publicul este minunat. De aceea, acest eveniment are o semnificație deosebită pentru mine. Cred că Enescu și cultura română, în special cea muzicală, au o importanță deosebită și joacă un rol semnificativ în viața mea. Întotdeauna simt o căldură și o emoție aparte când revin aici.

Care este relația dumneavoastră personală cu muzica lui George Enescu?

Am avut întotdeauna convingerea că el este unul dintre cele mai extraordinare genii muzicale ale secolului XX. Desigur, nu am avut ocazia să-l întâlnesc personal, dar am auzit multe despre el, în special de la Yehudi Menuhin. Am fost destul de apropiat de regretatul Yehudi Menuhin - am cântat și colaborat cu el și ca violonist, și ca dirijor. Îmi aduc aminte mereu de felul în care vorbea despre profesorul său. Îl numea întotdeauna "Profesorul meu" cu P mare. Așa că pentru mine Enescu ocupă un loc important în sufletul meu. Pe măsură ce am început să cânt și să dirijez unele dintre compozițiile sale, iar mai târziu am ascultat multe dintre lucrările lui, muzica sa a devenit tot mai importantă pentru mine. Cred că Enescu ocupă un loc unic în muzica secolului XX.

Cu cât numele său este mai cunoscut și muzica sa mai interpretată, cu atât cred că lumea noastră va deveni un loc mai bun.

Pentru recitalul din data de 6 septembrie, veți prezenta pe scena Ateneului Român un program intergral Franz Schubert. Să discutăm puţin această expunere sonoră. De ce ați ales muzica lui Schubert?

Schubert a fost, de asemenea, un compozitor genial și unic, dar în timpul vieții sale a rămas mereu în umbra lui Beethoven și nu a avut succes, cu excepția unui mic cerc de prieteni apropiați. De aici provine și termenul schubertiade, care se referă la adunările de muzică de cameră organizate în casa sa sau a prietenilor săi. Din cauza dominației lui Beethoven, Schubert nu a fost recunoscut ca unul dintre marii compozitori ai timpului său, deși merita pe deplin acest statut. A fost puternic influențat de Beethoven și a murit tragic la doar 31 de ani, fără să fi auzit vreodată o singură simfonie de-a sa interpretată în timpul vieții. Îi suntem cu toții datori lui Schubert, nu doar vienezii, care au neglijat geniul lor local, ci și restul lumii, care are datoria de a compensa această nedreptate. Muzica lui este absolut cerească. A compus unele dintre cele mai bune lucrări de muzică de cameră din istorie, iar cele trei piese, în special, cred că simbolizează locul său etern în panteonul muzicii. Vom cânta Sonata Arpeggione, care va fi interpretată de talentatul violoncelist român Valentin Răduțiu. Apoi, vom interpreta Sonata în la major pentru vioară și pian, sau Duo, așa cum este cunoscută, alături de Lukas Geniušas, un pianist lituanian excepțional. În partea a doua, vom interpreta extraordinarul Trio op. 99 nr. 1 în si bemol major. Acest concert este un omagiu adus unui mare geniu și unuia dintre compozitorii noștri cei mai îndrăgiți.

Ce ne puteți spune despre cei doi muzicieni?

Pe Lukas Geniušas îl cunosc extrem de bine, este unul dintre cei cu care colaborez îndeaproape. Este fiul celui mai bun prieten al meu din Rusia și este un pianist remarcabil, în jurul vârstei de 30 de ani. Ca și Valentin, locuiește acum în Berlin. Este laureat al mai multor competiții internaționale importante, precum Chopin și Ceaikovski. Am înregistrat împreună un album foarte special acum cinci sau șase ani, care include, de fapt, și Sonata în la major pentru vioară și pian de Schubert. Albumul a fost un omagiu adus lui Kreisler și Rahmaninov. Valentin Răduțiu este o cunoștință recentă și un nou partener de muzică de cameră pentru mine. El a studiat sub îndrumarea renumitului David Geringas, un prieten vechi și foarte drag, cu care îmi place să cânt ori de câte ori vin la Berlin.

Ați observat o schimbare în percepția publicului asupra muzicii lui Enescu și a Concursului Internațional "George Enescu" de-a lungul timpului?

Sunt convins că ascensiunea festivalului, în paralel cu cea a competiției, a contribuit semnificativ la recunoașterea internațională a muzicii lui Enescu. Este aceeași echipă dedicată ambelor evenimente, iar festivalul a devenit unul dintre cele mai importante din lume. Numele lui Enescu este acum asociat cu mari muzicieni care vin la București cu orchestrele lor, care susțin recitaluri, sau sunt soliști alături de dirijori celebri. Cred că muzica lui Enescu a cunoscut o renaștere extraordinară în ultimii 20 de ani, de când am început să vin la București, și o aud tot mai des și în alte părți ale lumii.

Ce sfaturi oferiți elevilor dumneavoastră și participanților de anul acesta la Concursul Enescu pentru a face față provocărilor unei competiții?

Mi-aș dori să avem ocazia să oferim sfaturi înainte ca participanții să-și aleagă programele, deoarece, recent am avut discuție interesantă ieri cu una dintre laureatele competiției Regina Elisabeta, la care am fost în luna mai. Este o violonistă extrem de talentată, dar, deși a ajuns în finală, nu a câștigat niciun premiu. De obicei, sfaturile vin după competiție, pentru că nu avem voie să discutăm cu participanții înainte, ci doar cu profesorii lor. Primul sfat important este alegerea programului potrivit, pentru că, în multe cazuri, repertoriul ales poate reprezenta 50% din succes. Este esențial ca aceștia să aleagă lucrări cu care sunt familiarizați și nu să experimenteze cu piese noi. Totuși, în cariera unui artist, este important să înveți mereu lucrări noi. Într-adevăr, competiția este extrem de presantă, iar în acest an, nivelul concurenței va fi mai ridicat ca niciodată. Am ascultat videoclipurile a 187 de participanți și am fost profund impresionat de nivelul excepțional al celor 50 selecționați. Mă aștept la o competiție de înaltă clasă, un adevărat vârf al interpretării la vioară. Aștept cu nerăbdare nu doar să colaborez cu colegii mei din juriu - unii dintre ei fiind prieteni vechi și membri extrem de experimentați - dar și să interacționez cu tinerii concurenți. Din păcate, avem ocazia să discutăm cu ei doar dacă nu avansează în runda următoare. Nu există alte oportunități de a le oferi sfaturi, decât dacă participă la un masterclass sau la alte evenimente similare. Aș putea oferi multe sfaturi, dar acum că și-au ales programul și au fost selectați, nu ar trebui să se simtă judecați. Ar trebui să se concentreze pe prezentarea celui mai bun recital al lor și să se bucure de întreaga experiență. Competiția este o oportunitate de a învăța cum să performezi sub presiune, și nu întotdeauna câștigătorii au cele mai bune cariere ulterioare. Am văzut de multe ori exemple de artiști care, deși nu au avansat în finală sau nu au câștigat premiul întâi, au avut cariere de succes. Este important să nu considere competiția ca un factor decisiv în succesul lor profesional. În schimb, ar trebui să se bucure de timpul petrecut în București, de frumusețea sălii și de publicul minunat, fără să simtă presiunea de a fi judecați.