Domnule Alexander Sitkovetsky, cartea dumneavoastră de vizită înseamnă colaborări cu orchestre din întreaga lume. Miercuri, publicul din București vă va putea urmări la pupitrul Orchestrei Sinfonietta, cea mai tânără orchestră profesionistă din România. Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele avantaje în ceea ce privește lucrul cu tinerii muzicieni?

Aceasta este o orchestră cu care am lucrat în mod regulat în ultimii patru sau cinci ani și sunt foarte fericit să mă întorc. Îmi place foarte mult să colaborez cu acest ansamblu.

Atunci când lucrez cu o orchestră tânără simt acel entuziasm incredibil al membrilor și, de asemenea, setea de a învăța lucruri noi, dorința de perfecţionare. De aceea, îmi doresc să-i ajut și le ofer idei, lucruri la care să se gândească sau moduri prin care se pot îmbunătăți ei înșiși. Și nu doar pentru acest concert, ci pe termen lung, pentru că mulți dintre acești muzicieni sunt încă elevi la liceu și în curând vor merge la universităţi de muzică din întreaga lume.

De multe ori îi întreb ce vor face pe viitor și mulți îmi spun că vor merge să studieze la București, la Iași sau Cluj, dar sunt la fel de mulţi cei care doresc să meargă la Viena, Berlin... Așa că este cu adevărat minunat să petrecem acest timp împreună.

În cadrul evenimentului, publicul vă va putea urmări în dublă ipostază, de solist și dirijor. Care dintre cele două experiențe vă oferă o mai mare satisfacție din punct de vedere muzical?

Nu voi conduce orchestra cu o baghetă dirijorală, ci o voi face de la pupitrul de concertmaestru. O să fiu, deci, responsabil pentru interpretare, dar aş spune că voi prelua rolul de dirijor mai mult din punct de vedere artistic.

Cred că cele două roluri sunt foarte diferite, dar în cazul amândurora, totul este despre ascultare. Atunci când interpretez un pasaj solo, îmi doresc să mă conectez cu orchestra și ea să se conecteze cu mine, iar atunci când interpretăm o simfonie, îmi doresc ca membrii ansamblului să se asculte cu atenție unii pe alții, deci elementul comun este întotdeauna ideea de colaborare.

Principala diferență atunci când evoluez solo constă în faptul că trebuie să mă concentrez puțin mai mult la propria parte, pentru a mă asigura că transmit ceea ce doresc să transmit, dar există o colaborare continuă și ne ascultăm tot timpul unii pe alții.

Cum ați descrie programul concertului care încheie ediția din acest an a Festivalului "Vară Magică"?

Cred că este un program foarte vesel, este ca o sărbătoare. Toate cele trei lucrări incluse în programul concertului sunt în tonalități majore. Vom începe cu Simfonia I "Clasica" de Prokofiev, care din punct de vedere stilistic, se aseamănă cu muzica lui Mozart sau Haydn, deși din punct de vedere armonic și al orchestrației, este o muzică de la începutul secolului XX. Această simfonie este foarte tonică, are o parte uimitor de virtuoză pentru fiecare partidă a orchestrei, în special pentru suflători - dar avem niște suflători fantastici anul acesta, așa că va ieși grozav.

Apoi am decis să cântăm Concertul pentru vioară nr. 5 în La major de Mozart, care, chiar și pentru Mozart este deosebit de pozitiv. Este ceva atât de luminos și atât de încântător în această lucrare și în tonalitatea folosită... este ca și cum ar exploda mici bule de șampanie cu fiecare notă.

Iar apoi vom interpreta Simfonia a IV-a de Mendelssohn, "Italiana". Personal, sunt un foarte mare fan al lui Mendelssohn, cred că este un compozitor extraordinar. Lucrarea aleasă este compusă tot în tonalitatea la major și este la fel de veselă. Este un program foarte ofertant pentru orchestră. Nu există nicio partidă din ansamblu care să se simtă lăsată pe dinafară, rolul fiecăruia este foarte important. Simt că membrii orchestrei sunt foarte implicați în acest proiect, de aceea cred că va fi un concert foarte, foarte plăcut.