Violonista Mira Glodeanu, profesoară de vioară barocă la Conservatorul Regal din Bruxelles, susține marți, 26 noiembrie 2024, un concert împreună cu Orchestra de BAROCkeri a UNMB.

Doamnă Mira Glodeanu, susțineți mâine concertul "Metamorfoze" alături de Orchestra de BAROCkeri a Universității Naționale de Muzică din București. Cum ați descrie această primă colaborare cu ansamblul?

Sunt foarte bucuroasă să mă găsesc la București în acest context, grație unei invitații prin Programul Erasmus, între Conservatorul Regal din Bruxelles, unde sunt profesoară, și Universitatea Națională de Muzică din București. Am răspuns pozitiv acestei invitații din partea Angelei Șindeli, care este responsabila programului, și a domnului Adrian Buciu, conferențiar universitar și prodecan al Facultății de Interpretare Muzicală, care este dirijorul Orchestrei de BAROCkeri din această universitate.

Acum 30 de ani, când eu studiam aici, nu era nici vorbă de muzică barocă. Astfel că, faptul că mă găsesc între aceste ziduri, pe aceeași scenă, înconjurată de oameni talentați și interesați de acest repertoriu, este o mare bucurie pentru mine.

De asemenea, ați susținut sâmbătă și duminică, 23 și 24 noiembrie 2024, un masterclass de interpretare a muzicii baroce la Universitatea Națională de Muzică din București. Cum ați descrie interacțiunea cu studenții și modalitatea prin care aceștia se raportează la muzica veche?

Există un foarte mare interes, o mare curiozitate din partea lor. Sunt deschiși; fiecare a venit la nivelul lui pe un drum de cercetare, aș spune. Unii sunt prezenți cu instrumente cu corzi de maț sau instrumente baroce cu arcușe baroce. Mi-a făcut mare plăcere să văd cantitatea instrumentelor - este minunat! Alții au venit cu instrumentele lor pe care cântă toate repertoriile și cu enorm de multă bunăvoință, urechi mari deschise, răbdare și concentrare.

În orice caz, am văzut că este vorba deja de un nivel de sensibilitate și de sensibilizare al studenților remarcabil. Bineînțeles, putem vorbi despre munca susținută pe care profesorii lor o depun - de exemplu, lectorul Mihail Ghiga, care este contermaestrul Orchestrei de BAROCkeri de ani de zile, sau Fernanda Romila, și ea conferențiar universitar, o face în partea bașilor continui.

Tot acest context mi-a lăsat o foarte plăcută impresie și, sper, o interacțiune fructuoasă!

V-aș ruga să ne spuneți care sunt principalele coordonate pentru a interpreta muzica veche în stil?

Este o întrebare filosofică la care ne va trebui mult timp ca să răspundem. În schimb, rolul nostru de interpret de astăzi, pentru a fi în stil, este mult mai apropiat de al unui Sherlock Holmes, de exemplu. În același timp, bineînțeles, trebuie să fim interpreți pentru că e prima noastră menire. Pe de altă parte, îndeplinim și rolul de muzicolog, de cercetător, de interpret în sensul unui traducător ... pentru că, dacă ne-am baza numai pe ceea ce citim și vedem scris, nu ar fi suficient. Este o parte de interpretare - din nou, în sensul unui traducător literar - care este enormă. Ce ne putem apropria însă sunt, de exemplu, instrumentele vechi, orgile, arcușe vechi care au rămas, instrumente de suflat originale... și, bineînțeles, cu cât ne apropiem mai mult, cu atât vedem ca și cu o lupă toate detaliile care se profilează. Și aș spune că, până la urmă, cântatul în stil este o chestiune de informație, de cultură pur și simplu și de sensibilitate comună între un repertoriu pe care decideți să-l cercetați și sensibilitatea proprie.

Să revenim la concertul de mâine seară. V-aș ruga să ne spuneți cum ați ales programul?

A fost un pic de challenge cu acest program, pentru că colegii mei de aici, de la UNMB, m-au rugat să cântăm muzică franceză. Și numele care a apărut a fost Marin Marais. Din creația lui Marin Marais vom interpreta Suita din tragedia Alcione, care cred că va fi o premieră. Această muzică franceză de secol XVII-XVIII era întotdeauna acompaniată de dans, de coruri, de cântăreți, de tot acest arsenal al teatrului baroc pe care nu-l vom avea mâine, nu trebuie să vă păcălim, dar îl vom sugera. Și această artă a sugestiei a dat tonul pentru întregul program. Deci, alături de Marin Marais îl vom avea pe François Francoeur - un compozitor francez foarte drag sufletului meu, din secolul XVIII, sub Ludovic al XVI-lea, Michel Corrette și, bineînțeles, Jean-Philippe Rameau nu putea să lipsească din această întâlnire într-adevăr îndrăzneață, puțin extravagantă, cu multe sugestii muzicale auditive și nu tot atâtea vizuale.

Sper că într-un viitor mai puțin sau mai mult îndepărtat, studenții de aici, muzicienii și publicul vor avea posibilitatea să acceseze acest gen complet, care este opera barocă franceză. Pentru moment, ridicăm, așa, un colțișor al unei cortine în acest repertoriu extrem de elaborat, prețios, dar care vorbește foarte bine despre muzica barocă franceză.

Credit foto: Cezar Sandu