Maria Marica este solista concertului "O seară de muzică franceză" care are loc la Sala Radio mâine, 29 noiembrie 2024. Tânăra violonistă română va interpreta Poème pentru vioară și orchestră de Ernest Chausson și Introducere și Rondo capriccioso în la minor pentru vioară și orchestră, op. 28 din creația lui Camille Saint-Saëns. Programul serii este completat de Suita "Mama mea gâsca" de Maurice Ravel și o pagină semnată de Cesar Franck - Simfonia în re minor. Dirijorul Frederic Chaslin se va afla la pupitrul Orhchestrei Naționale Radio.

Veți interpreta pe scena Sălii Radio Introducere și Rondo Capriccioso în la minor pentru vioară și orchestră din creația lui Camille Saint-Saëns și „Poème” pentru vioară și orchestră de Ernest Chausson, două opusuri importante din repertoriul violonistic. Care sunt principalele provocări pe care le întâmpinați în aceste lucrări?

Sunt două lucrări extrem de diferite, două povești extrem de diferite și două fețe ale muzicii franceze. Mă bucur din punctul acesta de vedere că am ocazia să le prezentăm pe amândouă. Poemul de Chausson este o lucrare unică în perioada în care a fost compusă. Nu este de fapt o piesă de virtuozitate, este o muzică foarte intensă, este aproape insuportabil uneori de trăit și pentru ce de pe scenă și pentru cei din sală. O muzică densă în care vioara, deși este vocea principală, nu își expune calitățile de virtuoz, nu este vorba de provocări tehnice. iar apoi Introducere și Rondo Capriccioso este o muzică extrem de lejeră, în care într-adevăr, virtuozitatea este pe prim plan. A fost scrisă pentru Pablo de Sarasate care era un mare virtuoz la vremea aceea și caracterul lui se regăsește și în muzică.

Ambele lucrări muzicale se înscriu în literatura franceză și într-adevăr sunt discursuri muzicale foarte diferite. Ce le individualizează din punct de vedere stilistic?

Poemul de Chausson este o muzică densă, așa cum spuneam, aproape wagneriană uneori. Este chiar dificil din punctul acesta de vedere pentru solist, iar vioara joacă mai degrabă rolul vocii umane. Cred că este asemănător din acest punct de vedere cu muzica vocal simfonică pe care a scris-o Chausson, iar Introducere și Rondo Capriccioso, o muzică lejeră, piesă de virtuozitate pură, cu influențe spaniole. Dragostea aceasta pe care francezii o poartă Spaniei se regăsește și în muzica lui Saint-Saëns. Două povești cu totul diferite.

Care este perspectiva dumneavoastră asupra colaborării cu dirijorul Frederic Chaslin?

Nu am avut până acum ocazia să îl întâlnesc pe Frederic Chaslin. Urmează să avem prima repetiție, așa că sunt foarte încântată să putem prezenta un program francez sub îndrumarea unui dirijor francez.

Cum priviți revenirea pe scenă împreună cu Orchestra Națională Radio?

Mă bucur foarte mult să reîntâlnesc Orchestra Națională Radio. Ne-am întâlnit acum câteva luni în deschiderea Concursului „George Enescu” și a fost o colaborare foarte frumoasă. Mă bucur să revin și pe scena Sălii Radio, este o sală pe care o iubesc foarte mult, mă bucur să reîntâlnesc publicul Orchestrei Naționale Radio și sper că va fi un concert reușit.

Ați afirmat într-un interviu anterior că "semifinala și finala Concursului „Enescu” au fost momentele în care am avut suficientă încredere în munca pe care am depus-o cu vioara, încât să mă pot întoarce la instinctul meu de copil". Cât de semnificativ considerați că este acest instinct de copil în actul interpretativ?

Cred că este vital. Prin educația pe care o primim și străduindu-ne să acumulăm informații și să cântăm tot mai bine și să înțelegem tot mai bine din tot ceea ce facem și din punct de vedere muzical și strict tehnic cu instrumentul în mână, cumva, aproape că luptăm împotriva acelui instinct de copil, dar în clipa în care muncim atât de mult încât să putem fi din nou liberi și ne regăsim acea dragoste sinceră și libertatea de a fi pe scenă. Este foarte greu, îl irosim doar pentru că suntem sub presiune de fiecare dată când suntem pe scenă și este inclusiv psihologic, ceva extrem de greu de foarte multe ori să fii pe scenă. Dar atunci când reușești să te regăsești pe tine însuți, măcar pentru o clipă, pe scenă - este ceva extraordinar.