Miercuri, 4 septembrie 2024, violoncelistul Enrico Dindo, membru al juriului din cadrul ediției a XIX-a a Concursului Internațional George Enescu, secțiunea violoncel și pianistul Mikhail Mordvinov deschid seria de recitaturi de la Ateneul Român. Despre acest eveniment, și nu numai, Enrico Dindo a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Suntem în plină desfășurare a primei etape a Concursului Internațional "George Enescu", secțiunea violoncel. Care este percepția dumneavoastră asupra nivelului candidaților?

Nivelul este foarte, foarte ridicat, trebuie să spun. Desigur, prima etapă încă nu s-a terminat, așa că nu știm, dar până acum este excelent. Sunt mulți tineri din toate colțurile lumii. Sunt foarte încântat!

Concursul Internațional "George Enescu" este o platformă internațională de lansare pentru viitorii interpreți de marcă ai lumii? Cum clasați la nivel mondial dificultatea aceastei competiții?

Este greu de spus, dar majoritatea competițiilor au un obiectiv comun. Desigur, impactul și faima sunt factori importanți, iar concursul Enescu începe să câștige recunoaștere la nivel mondial. Acest lucru înseamnă că oferă un nivel foarte ridicat în ceea ce privește evoluția participanților și un impuls considerabil pentru ca tinerii muzicieni să pătrundă în lumea concertelor și a muzicii.

Cum îi încurajați pe studenții dumneavoastră să gestioneze emoțiile într-o competiție de acest nivel?

Ați folosit cuvântul "emoție", iar pentru a face muzică, emoția este cel mai important element. Uneori, în competiții, ei au o abordare diferită, pentru că este vorba despre un concurs. Așa că, într-un fel, trebuie să te confrunți cu alți muzicieni, iar această dimensiune nu poate fi comparată cu abordarea muzicală atunci când creezi muzică. De fiecare dată când mă aflu în juriul unui concurs, pot recunoaște cine este acela care face muzică cu emoție și cine este acela care se luptă pentru un loc pe podium.

Cum se poate găsi un echilibru între emoție și claritatea necesară pentru a transmite mesajul compozitorilor?

În ceea ce mă privește, trebuie să menționez că mereu țin cont de muzicalitatea interpretului. Atunci când observ că un concurent începe să interpreteze muzica într-un mod profund, îmi închid ochii și mă las purtat de muzică. Dacă nu simt nevoia să îmi închid ochii, nu este un semn bun. Sunt foarte mulți violonceliști talentați, și trebuie să recunoaștem că există o mare diferență între a cânta la violoncel și a face muzică cu adevărat. Trebuie să ne folosim instrumentul pentru a crea muzică, nu să fim doar executanți. Scopul final este să facem muzică.

Cum descrieți colaborarea cu ceilalți membri ai juriului?

Este o onoare și o mare bucurie să fac parte din acest grup excepțional de violonceliști de renume. Totuși, există o regulă a competiției care ne împiedică să discutăm despre concurenți în timpul competiției. Mi-ar plăcea să am ocazia să discut cu ei despre participanți, dar acest lucru va trebui să aștepte până după finala concursului.

Pentru că în această perioadă onorăm spiritul enescian, când v-ați întâlnit prima dată cu muzica lui Enescu?

Trebuie să recunosc că, foarte recent, am descoperit cât de minunată este sonata pentru violoncel, care este obligatorie în această competiție. A fost o revelație pentru mine și sunt extrem de fericit că am ocazia să cunosc lucrările acestui mare compozitor.

Revenind la recitalul din data de 4 septembrie, v-aș ruga să ne vorbiți despre programul pe care îl propuneți publicului de la Ateneul Român.

Toată lumea este la curent cu situația recitalului, având în vedere că David Geringas era inițial invitat să îl susțină. Astfel, vorbind cu pianistul Mikhail Mordvi, cu care nu am mai colaborat, a fost destul de dificil să ne decidăm asupra lucrărilor. Și având în vedere că recitalul se desfășoară în timpul concursului, nu am dorit să interpretăm niciuna dintre lucrările pe care le cântă concurenții. Așadar, pentru că recitalul va fi după prima etapă a concursului putem cânta Fantasiestücke și Adagio și Allegro de Robert Schumann - colegii din juriu vor trebui să mai ascultă încă o dată aceste lucrări. Continuăm cuSonata în Do major pentru violoncel și pian de Sergei Prokofiev și din creația lui Nikolai Myaskovsky Sonata a II-a.

În calitate de membru al juriului - secțiunea violoncel, ce criterii considerați esențiale pentru evaluarea concurenților?

Creativitatea, desigur, este esențială în viața noastră de zi cu zi. De asemenea, este important să găsim un echilibru între lumea noastră creativă și cerințele tehnice ale unui text. Trebuie să ne amintim că, noi suntem interpreți, mesagerii compozitorilor. Însă, la final, ceea ce contează cel mai mult este talentul și sensibilitatea noastră. Este esențial să captăm emoția din muzică și apoi să o transmitem publicului.

În final, ce sfaturi le-ați oferi tinerilor muzicieni care își doresc să atingă excelența?

Să facă totul cu pasiune.