Vineri, 25 octombrie, ca parte a concertului Regal caritabil susținut de Orchestra Universitaria a Universității Naționale de Muzică din București, dirijată de Tiberiu Soare, pe scena Ateneului va evolua, alături de alți tineri soliști, violoncelistul Constantin Borodin.

Voi cânta alături de Izabela Ghergu concertul de Vivaldi pentru două violoncele în sol minor. Abia aștept. Va fi debutul meu în ipostază solistică pentru acest eveniment. Este unul dintre puținele concerte scrise în istoria muzicii pentru două violoncele. Un concert foarte îndrăgit, atât de violonceliști, cât și de melomani.

Care este relația ta cu această instituție?

Am fost bursier trei ani la rând la programul Tinere talente din cadrul Fundației Regale Margareta a României. Această bursă pot spune că a avut un impact direct asupra dezvoltării mele ca și muzician. Pe lângă ajutorul financiar oferit, dar și mentoratele, masterclass-urile de care am beneficiat etc., a fost și o confirmare a faptului că ceea ce fac este bine și apreciat și văzut de mai multă lume. Mi-a dat aripi și curaj că ceea ce fac este bine și să merg înainte.

Ai recomanda tinerilor muzicieni această experiență?

Cu siguranță. Cu mare încredere și cu mare căldură recomand ca tinerii să aplice pentru această bursă fiindcă au de câștigat pe foarte multe planuri.

De ce anume au nevoie tinerii muzicieni?

Tinerii muzicieni au nevoie, pe plan personal, de ambiție și multă muncă. Atât tinerii, cât și muzicienii în general, merită să fie văzuți și încurajați să continue, fiindcă în momentul acela parcă și ambiția ta crește, iar dorința pentru muncă este mai mare.

Cum ar putea oamenii, ascultătorii, melomanii să susțină tinerii muzicieni?

De exemplu, vorbind de programul Tinere talente, să susțină acest program prin donații, să se implice în viața tinerilor prin concerte sau prin a avea un contact direct cu ei, cu urmărirea lor în ceea ce fac, încurajarea.

Simți că ai fi putut beneficia de mai multă susținere din partea publicului?

Probabil mi-ar fi mai ușor sau m-ar ajuta și mi-ar fi plăcut dacă cei din public, de exemplu, după un concert ar relaționa direct cu mine, ar fi mai deschiși, și eu la rându-mi. Totul se face oricum treptat și publicul oricum îl crești fie ca al tău personal sau al unei orchestre sau al unui ansamblu, treptat devine cumva al tău, dacă tot ești pe scenă și susții concerte, asta se întâmplă.

Ai vrea ca publicul să felicite muzicienii în culise după un concert?

De acord. Și din partea muzicianului, contactul direct cu oamenii are un impact mult mai mare decât pur și simplu niște postări pe social media. Faptul de a relaționa cu oamenii și de a cunoaște persoana, atât publicul față de interpret și invers, dă roade, aș zice. Mă refer în mod special la ceea ce urmează după, ca și cum concertul a fost ceva de distracție. Ei bine, munca începe după, haideți să relaționăm.