JazzBook găzduiește astăzi și mâine o dublă reprezentație cu pianistul Raul Kusak. Scenes from Memory se numește proiectul său și are un caracter inedit despre care ne va dezvălui mai mult chiar protagonistul, pe care îl avem acum cu noi la telefon, la Radio România Muzical. Bine te-am găsit, Raul!

Mulțumesc pentru invitație. Bună, tuturor ascultătorilor.

Scenes from Memory este o idee mai veche de-a ta, din ce mi-am dat seama, dar o prezinți într-un alt fel astăzi și mâine la JazzBook.

Da, așa este. Este o poveste care s-a născut cumva în perioada facultății, în care cântam alături de alți studenți de la Arte, stăteam și făceam șuete nocturne. Lucrul s-a concretizat încet, încet în timp și m-am gândit că ar fi drăguț să readuc în prezent cumva memorii și gânduri, stări de pe vremea aceea și bineînțeles, de pe tot parcursul evoluției mele ca om și ca artist. Este un proiect solo, într-adevăr. Astăzi și mâine îl vom prelucra puțin acest proiect și îl vom prezenta în duo. O să îl am alături de mine pe un percuționist din Venezuela, un om extraordinar, minunat Juan Carlos Negretti. O să am pianul acustic pe care mi-l aduc de la mine din atelier. Este un pian preparat, atât acustic, cât și electronic. Abia aștept mâine să văd ce se întâmplă alături de Juanito.

Concertul se intitulează Silent Concert?

Se intitulează tot Scenes from Memory, dar cumva, m-am hotărât să îl cânt cu căști pentru tot auditoriul, pentru că în acest proiect și în această poveste muzicală sunt anumite detalii pe care cred eu că le pierdem dinspre scenă spre public. Eu în proiectul acesta personal, tot timpul cânt cu căști, pentru că în ele aud tot felul de detalii care contează în această poveste muzicală și mi-aș dori și ca publicul să aibă aceeași experiență sonoră.

Pentru cei care încă nu știu foarte multe despre tine, deși ai o activitate de câteva decenii, să ne faci o scurtă introducere. Tu de fapt nu ești doar pianist, știu că ești și un virtuoz al orgii Hammond și cânți și la la alte instrumente cu clape și nu cânți doar jazz. Ai o activitate foarte bogată.

Da, sunt muzician. Așa m-aș numi eu, muzician și creator de stări, ca să zic așa. Îmi place pianul, îmi plac instrumentele cu claviatură și bineînțeles, îmi place să le folosesc în toate zonele mele și să acopăr cât mai multe lucruri bine. Îmi plac muzicile bune și încerc să colaborez și să lucrez de la muzica de teatru la muzică de film, până la artiști pop-rock consacrați, mainstream, de la noi din țară, și mai nou imprim și cu artiști din Statele Unite.

Fiindcă ai adus vorba de imprimări. Din ce mi-ai mărturisit, pregătești un album solo.

Din nou, mă duc undeva în background-ul meu, în momentul în care am descoperit, mai amănunțit cumva muzica românească și toate influențele pe care aceasta le primește și le-a primit de-a lungul timpului de la popoarele învecinate. Este un disc solo de pian, tot preparat, atât mecanic cât și electronic, cum am mai spus. El se bazează cumva pe muzica veche românească, începând cu Anton Pann, Dimitrie Cantemir și cu toate influențele pe care muzica românească le-a primit de-a lungul timpului, ba de la unguri, turci, ruși, ba de la evrei, este un amalgam de sunete nemaiîntâlnite și de muzici eterne. Ce veți asculta este absolut în premieră, este crud, încă nu este masterizat, se va numi Dansuri aproape românești. Piesa pe care ai ales-o, cumva va întregi ceea ce v-am spus acum.

Să reamintim că joi și vineri vei fi live.

Astăzi 16 și mâine 17, la ora 20.00, JazzBook. Cotroceni, vă aștept cu mare drag și cu emoții multe.