Pianistul canadian Bruce Liu, câștigător al prestigiosului Concurs Internațional de Pian "Frédéric Chopin" în 2021, a concertat pentru prima dată la Ateneul Român ieri și va evolua din nou pe aceeași scenă în seara aceasta, de la ora 19.00.

Veți interpreta împreună cu Orchestra Filarmonicii "George Enescu", dirijată de Gabriel Bebeșelea, Concertul nr. 1 op. 11 în mi minor de Frédéric Chopin, aceeași lucrare pe care ați prezentat-o în finala prestigiosului Concurs Internațional de Pian "Frédéric Chopin" de la Varșovia, competiție pe care ați câștigat-o în 2021. Care este perspectiva dumneavoastră asupra acestui opus?

Bineînțeles, datorită acestei competiții, devine pentru mine un soi de lucrare-fanion. Oamenii mă întreabă dacă mă satur de ea - în niciun caz. De fiecare dată când cânt acest concert descopăr ceva nou în el. Cred că farmecul muzicii lui Chopin constă în faptul că este atâta loc pentru improvizație, pentru libertatea emoțiilor. Putem avea de fiecare dată abordări diferite - există o tratare mai pianistică, una mai "orchestrală" și, bineînțeles, perspectiva operistică. Uneori simt pur și simplu cum cânt vocal prin intermediul pianului, când interpretez această piesă - și îi simt poezia. E întotdeauna plăcut să mă reîntorc asupra acestui opus.

Partea a doua este pentru mine precum o arie dintr-o operă, este foarte prezentă influența stilului bel canto caracteristic lui Bellini. Pianul ar trebui să cânte precum vocea, de-a dreptul, dar este greu de pus în cuvinte cum s-ar putea face asta. Cântatul vocal este un proces magic deoarece implică propriul corp, ceea ce automat produce un contact muzical plin de emoție. Pe când la pian, este uneori evident că atingem un obiect, că procesul este mediat de un obiect . Dacă nu reușim să incorporăm emoția, muzica nu va "atinge" pe nimeni. Cred că acest aspect este esențial de urmărit de către orice pianist: să manifesteze o implicare emoțională constantă, similară cu cea firească a unui cântăreț vocal.

Cum ați descrie conexiunea dumneavoastră cu muzica lui Chopin?

E foarte complicat. Ca pianist, am început desigur prin a învăța muzică scrisă de atât de mulți compozitori, de copil. Înveți muzică barocă, clasică, romantică, contemporană. Cred că Chopin este foarte prezent în educația oricărui pianist. Pentru că, în primul rând, a compus doar repertoriu pianistic, ceea ce este foarte rar. Muzica lui este foarte complexă - are și înțelesuri profunde, dar ceea ce o face atât de populară este faptul că ne face să simțim un sentiment comun. Liniile melodice sunt ușor de înțeles și de reținut. Putem recunoaște imediat în muzica lui Chopin nostalgia, patriotismul sau admirația pentru folclorul polonez. Se simt totodată diferențe puternice în muzica lui, în funcție de perioada în care a fost compusă sau de genul abordat. Lucările compuse în Polonia diferă mult față de cele scrise la Paris, de exemplu; se simte de parcă ar fi doi creatori, două personalități distincte. Cred că muzica lui Chopin este atât de interesantă pentru că este în același timp și simplă, și complexă. Se simte un conflict emoțional puternic, profund, dar exprimat într-un fel atât de melodic, încât poate fi reținut instant.

Cum este colaborarea cu dirijorul Gabriel Bebeșelea și Orchestra Filarmonicii "George Enescu"?

Cred că în acest concert se poate simți imediat cum reacționează muzicienii - este exact precum în muzica de cameră, pentru mine. Este minunat că muzicienii din orchestră reacționează foarte repede. În muzică, cel mai frumos lucru este că simțim ceva în comun fără să folosim cuvinte. La primele repetiții încercăm să ne cunoaștem reciproc, iar când cântăm a doua oară același pasaj deja se simte cu totul altfel - ei știu ce fac eu, eu cunosc deja modul în care ei reacționează. Iar apoi aceleași mecanisme de comunicare pot fi folosite în alte pasaje ale lucrării, fără să mai fie nevoie de explicații.

Este prima dată când colaborez cu Gabriel Bebeșelea și totuși simt că deja îl cunosc. Cred că aceasta este partea interesantă a muzicii.