Pianistul Andrei Gologan va susține mâine, 13 noiembrie 2024, un recital extraordinar în Sala Mare a Ateneului Român, în cadrul seriei "Moștenitorii României muzicale", organizată de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera. Despre debutul său pe scena Ateneului, dar și despre alte aspecte ale parcursului artistic de până acum, Andrei Gologan ne oferă mai multe detalii în ultima parte a unui dialog purtat cu colega noastră, Ioana Țintea.

Recitalul de la Ateneu se desfășoară sub egida Moștenitorii României Muzicale. Când ați aflat prima dată de acest proiect inițiat de Radio România Muzical și ce impact a avut asupra carierei dumneavoastră?

Cunoșteam proiectul, pentru că mai mulți prieteni muzicieni au cântat în cadrul acestei serii și este extraordinar că se întâmplă așa ceva. Avem nevoie de și mai multe de astfel de inițiative în România și sunt extrem de recunoscător că acum pot reveni în țară și pot cânta în cadrul acestei serii. Pentru tineri este esențial să fie reinvitați în țară. Atât de mulți muzicieni români sunt plecați în străinătate, au studiat și au rămas acolo, iar mulți prea rar se întorc în țară pentru a împărtăși din experiențele lor. Cu ocazia acestei serii de concerte mă bucur că tinerii muzicieni revin pe scena Ateneului.

Muzica de cameră ocupă un loc important în activitatea dumneavoastră artistică, mai ales prin festivalul de muzică de cameră pe care îl organizați la Salzburg împreună cu soția dumneavoastră, pianista Roxana Cîrciu, alături de care formați și un duo pianistic apreciat. Cum a influențat această direcție viziunea dumneavoastră asupra muzicii clasice?

Nu vreau să deosebesc prea mult muzica solistică și muzica de cameră. Este tot muzică, este o formă de exprimare, bineînțeles, sub alți parametri, să zic. Atunci când ești singur pe scenă ai o anumită libertate, însă nu ai elementul comunicării, în cel mai bun caz cu un public, însă atunci când stai cu alți muzicieni, pe care, în cel mai fericit caz, îi apreciezi și comunici în timp real, la fel este un sentiment extraordinar. N-am vrut niciodată să fac diferența între muzică de cameră, între colaborare cu alți muzicieni sau să fii singur pe scenă. Face parte din universul muzical și mi se pare că este extrem de important pentru dezvoltarea artistică a unui pianist și a unui muzician, să descopere toate laturile muzicii, iar muzica de cameră face parte din acest univers complex.

De ce credeți că este important pentru un muzician să se dedice și muzicii de cameră?

Atunci când suntem singuri, de cele mai multe ori, mai ales noi pianiștii, care, de multe ori petrecem ore în șir, singuri în fața claviaturii, în fața partiturii, nu avem nevoie de corepetitor, de acompaniator, nu avem nevoie decât de clape. Atât de des suntem singuri și cred că tocmai pierdem elementul de spontaneitate pe care trebuie să îl ai atunci când colaborezi cu cineva, fie de la duo la cvartet, la cvintet cu orchestră. Oricând faci muzică împreună cu alți oameni este esențial trebuie să fii creativ, spontan, să colaborezi, să comunici cu oamenii și mult prea des observ muzicieni extraordinari, pianiști, instrumentiști, care, practic, pentru instrumentul lor sunt dedicați, însă elementul acesta de creativitate poate lipsește și tocmai pe acesta îl apreciez atât de mult și de aceea am și creat festivalul de muzică de cameră de lângă Salzburg și îmi dedic timpul și muzicii de cameră.

Care sunt proiectele pe care le aveți în vedere pentru viitorul apropiat și mediu?

Deocamdată mă bucur mult că încep să predau la facultatea din Freiburg. Este o mare onoare. Este o facultate de un nivel foarte ridicat. Mă bucur să descopăr clasa și studenții, să vedem cu putem aprecia și mai mult aceste minunății pe care ni le-au lăsat compozitorii. Pe plan artistic îmi voi înregistra CD-ul de debut, în decembrie împreună cu radioul german. CD-ul va fi lansat anul viitor, și va conține lucrări de Brahms, chiar Sonata nr. 3 pe care o voi cânta la Ateneu. Urmează diverse concerte în România, în Austria, în Germania, în Elveția, în Albania, unde sunt câteva săptămâni la un festival de muzică de cameră, deci foarte multe activități.

În final, o invitație pentru cei care doresc să vină să vă vadă la Ateneul Român.

Invit pe toată lumea curioasă să petreacă o oră bună de muzică și să ne bucurăm împreună de acele minunății, pe care compozitorii ni le-au lăsat să ne permită să vedem lumea, poate cu alți ochi și cu alte urechi.