Astăzi, 26 noiembrie 2024, Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai Eminescu" din Iași găzduiește premiera românească a concertului-lectură "Bach chez Cioran, une tragédie angélique". Protagoniști sunt pianista franco-română Mara Dobresco și actorul francez Volodia Serre. Detalii despre acest proiect aflăm de la Mara Dobresco, inițiatoarea demersului, într-un dialog cu colega noastră, Ioana Țintea.

Doamnă Mara Dobresco, ați menționat într-un interviu anterior că acest concert-lectură reprezintă un proiect de suflet pentru dumneavoastră. Care a fost punctul de plecare al acestui demers artistic, în care muzica lui Johann Sebastian Bach se întâlnește cu textele filozofice ale lui Emil Cioran?

Punctul de plecare a fost de fapt o carte pe care am primit-o chiar la Iași cu ani în urmă, în ultimul an, chiar înainte de a pleca la studii la Paris și acea antologie a textelor lui Cioran despre muzică mi-a plăcut mult și am tot răsfoit-o an de an. Chiar la Paris fiind, mi-am procurat operele complete ale lui Emil Cioran și am tot citit și de fiecare dată cum deschideam cartea, cumva în mintea mea, muzica lui Bach începea să răsune în mod absolut deosebit. Nu pot să vă spun de ce se petrecea acest lucru, dar de mai multe ori așa s-a întâmplat și cumva aveam un rendez-vous cu mine însămi și când luam acea carte știam că o anumită muzică a lui Bach va răsuna în mintea mea. Desigur, acest proiect l-am gândit împreună cu actorul și regizorul Volodia Serre cu care am mai colaborat. Am ales citate și lucrări muzicale pentru a împărți acest proiect cu publicul. Dacă încerc să explic cumva, poate această legătură, cred că în textele lui Cioran există o latură dramatică să-i spunem așa, care este prezentă și în muzica lui Bach, mai ales în cantate, dar și în lucrările pe care le-am ales, care sunt un ecou muzical ale acestor texte ale lui Emil Cioran.

Ce v-a marcat în mod special la modul în care Cioran se raportează la muzica lui Bach? Putem observa un contrast evident între structura clară și echilibrată a muzicii lui Bach și gândirea filozofică a lui Cioran, marcată de introspecție și de multe ori, de liniște.

Absolut și poate această liniște cumva, m-a impresionat și în același timp, frumusețea în care reușește să exprime sentimentele, trăirile lui, față de muzica lui Bach, m-au impresionat, pentru că eu, ca muzician nu știu dacă aș putea să exprim atât de bine, de aceea am ales să devin interpretă, pentru că prin muzică mă exprim cel mai bine, dar iată, un scriitor care spunea: Bach este religia mea. Cred că Bach într-adevăr, îl aducea într-o sferă și într-o dimensiune absolut diferită de cea de zi cu zi. Asta m-a impresionat cel mai mult, cât de frumos povestește despre toate aceste trăiri și cred că fiecare din noi, cumva, reușim să mergem chiar mai departe și să ne lăsăm duși de această muzică cât mai sus sau în orice caz, cât mai profund în sufletul nostru.

Înscrierile lui Emil Cioran, Johann Sebastian Bach este adesea asociat cu ideea de divinitate. Cum percepeți dumneavoastră această legătură între muzica lui Bach și dimensiunea spirituală?

Spunea Cioran: când îl ascultam pe Bach, îl vedeam pe Dumnezeu răsărind. Cred că fiecare dintre noi, simțim, ascultând Bach că ne înălțăm cumva. Sigur, știm că Bach a scris foarte multe cantate și avea o relație deosebită cu supremul, cu divinitatea și Cioran a încercat să exprime acestea în textele lui și cred că într-adevăr, cum spunea, "nu există o boală de care să nu fim vindecați de o lacrimă care începe să cânte". Eu cred că acea lacrimă care începe să cânte este muzica lui Bach care ne vindecă absolut pe toți.

Cum veți ilustra muzical legătura dintre Bach și Cioran? Vorbiți-ne despre selecția lucrărilor pe care le veți aduce în fața publicului ieșean?

Am ales lucrări care într-adevăr fac o punte între text și muzică și am făcut apel la invențiuni, preludii și un coral, de altfel Toccata în mi minor, care nu a fost scrisă pentru orgă și în care acest dramatism se exprimă - tot Cioran spune - muzica nu este nimic dacă nu te face nebun. Într-adevăr, în această toccată este un dramatism și o virtuozitate, momente recitative cum le regăsim din nou în catate, deoarece eu, pianistă fiind nu puteam decât să mă refer la lucrările scrise pentru acest instrument, dar mi-ar fi plăcut în mod ideal să pot aduce și alte lucrări, oratorii ș.a.m.d., dar am ales lucrări care aduc pe undeva cu acel dramatism sau lirism pe care îl găsim în oratorii și în cantate. Acum să nu dezvăluim chiar totul, dar va fi un happy end cu partea a treia din Concertul italian.

Spetacolul va avea premiera românească la Iași. Cum vedeți această revenire acasă cu un proiect atât de special pentru dumneavoastră?

Întotdeauna este o mare bucurie când vin acasă. Acest proiect s-a născut cumva, în mintea mea la Iași și la vie fait les choses cum spune francezii, viața face lucrurile într-un mod foarte bun. Premiera va fi chiar aici la Iași, unde proiectul s-a născut grație acestei cărți și grație acestui frumos cadou care mi-a fost făcut. Anul viitor vom sărbători 30 de ani de la dispariția lui Emil Cioran la Paris și cu această ocazie am vrea să îl prezentăm și în alte orașe. Este într-adevăr o mare bucurie și de fiecare dată când vin acasă, cumva, mă pregătesc într-un mod deosebit pentru că știu că o parte din public mă știe de când eram tânără pianistă și mă așteaptă să vadă în ce noi programe mă plimb în ziua de astăzi, să spunem așa și ce aduc în lumea de acolo, din Franța, unde trăiesc acum. Întotdeauna mă bucur foarte mult și în același timp este o emoție foarte mare și profundă.