VIneri, 17 ianuarie 2025, în cadrul stagiunii muzicale Radio, pianista Luiza Borac va evolua ca solistă a Orchestrei Naționale Radio. Despre revenirea pe scena bucureșteană muziciana a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea.

Doamnă Luiza Borac, pentru concertul de vineri, 17 ianuarie, ați ales să interpretați Rhapsody in Blue pentru pian și orchestră de George Gershwin. Opțiunea dumneavoastră este legată de aniversarea a 100 de ani de la prima audiție a acestei partituri?

Da, sigur. Este o aniversare importantă, 100 de ani de la prima audiție în New York, la pian compozitorul. A fost din primul moment un succes foarte mare și deja în primul an, în 1924, lucrarea a fost interpretată de peste 80 de ori. Un fenomen muzical neobișnuit, pentru că acest succes a dăinuit până în zilele noastre și a influențat foarte mulți compozitori.

Rhapsody in Blue suprinde atmosfera vibrantă și efervescentă a Americii anilor '20. Din percepția dumneavoastră ca interpretă și totodată ca mesageră a compozitorului, care credeți că este mesajul pe care Gershwin a dorit să îl transmită prin această lucrare?

Cred că este foarte important că această simbioză între muzica clasică și muzica de jazz a avut loc pentru prima oară într-un mod atât de neobișnuit, atât de deosebit. George Gershwin era un pianist de geniu. Amintesc că a trăit doar 38 de ani, toate aparițiile sale erau senzaționale și a întrunit în această lucrare elemente de mare virtuozitate care amintesc atât de virtuozitatea de tip lisztian sau lui Rahmaninov, care de altfel, Rahmaninov a fost prezent în acest moment istoric la prima audiție, cât a și reușit să îmbine toate elementele de jazz importante. Probabil că mesajul a fost de a expune muzica din universalitatea sa, dar după cum s-a exprimat, a vrut să cuprindă spiritul muzicii americane în cel mai complex mod cu putință. Este o lucrare dinamică și revin la descrierile lui personale. Ideea i-a venit în timpul unei călătorii cu trenul între New York și Boston, admirând peisajele americane, fiind marcat de acest ritm al trenului, elementul esențial al acestei lucrări fiind ritmul. A spus că în primul rând a vrut să exprime ritmul deosebit, iar apoi au venit toate celelalte elemente. Este o lucrare foarte dinamică, dar cum spuneam, simbioza cu muzica clasică a arătat temei de o extraordinară frumusețe pe care Leonard Bernstein compara cu melodicitatea lui Ceaikovski, de exemplu în partea mediană sunt și teme foarte romantice. Este o lucrare care îmbină în mod neobișnuit foarte multe elemente ale muzicii.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră revenirea pe scena Sălii Radio și reîntâlnirea cu publicul din România?

Ca de obicei este o foarte mare bucurie, ca întotdeauna, un moment special alături de Orchestra Radio mă leagă amintiri foarte frumoase în concerte de neuitat și da, aștept cu foarte mare bucurie reîntâlnirea cu publicul din România.

Conducerea muzicală va fi asigurată de Mathias Foremny. Ați mai colaborat cu muzicianul german?

Da, am avut privilegiul să colaborez acum câțiva ani în timpul unei serii de concerte alături de orchestra Gewandhaus Leipzig, orchestră pe care o conduce de mulți ani cu mare succes. Este un dirijor foarte apreciat, cu mare experiență și mă bucur foarte mult că putem interpreta acest program împreună.