Editia a VI-a a Turneului „Orgile României” se încheie la Ateneul Român marți, 5 noiembrie - Eduard Antal și Maria Luisa Andrici vor pune punct seriei de evenimente ce a început în luna iulie.

Ce anume v-a determinat să încheiați turneul în luna noiembrie?

Mi-am dorit foarte mult ca finalul turneului să fie unul cu totul special și cred eu că am depins de programul filarmonicii. Suntem extrem de bucuroși și onorați în același timp că avem această oportunitate de a încheia acest turneu, care a presupus aproximativ 10 concerte prin toată țara, aici, acasă, la București, la Ateneul Român.

Cum ai descrie reacțiile publicului la evenimentele de până acum?

Reacțiile au fost extrem de diverse în funcție de locație. Poate unele localități unde poposeam cu turneul aveau o experiență în ceea ce privește concertele de orgă, poate în altele era pentru prima oară când comunitatea putea să beneficieze de un concert de orgă. Și bineînțeles că aceste reacții au fost total diferite, dar numitorul lor comun a fost entuziasmul și bucuria de a ne primi în mijlocul comunităților lor să asculte repertoriul pe care l-am propus noi în acest an și să-și asculte orga cu alt organist, nu cu cel al locului.

Pentru că vorbim despre orgi, este vorba despre un patrimoniu cultural pe care îl avem noi în România. Aș vrea să știu care sunt câteva dintre instrumentele care ți-au stârnit curiozitatea cel mai tare?

În acest an, foarte mult m-a impresionat orga de la Bistrița, o orgă barocă din anul 1720, construită de un constructor care s-a stabilit în România în acea perioadă, Johannes Prause. Și m-a impresionat în mod deosebit această orgă pentru că a fost proaspăt restaurată de către atelierul de la Hărman și ei au reușit să păstreze instrumentul așa cum era el în acea epocă, cu particularitățile timbrale ale timpului respectiv. A fost o experiență deosebit de interesantă ca astăzi, 2024, să cântăm pe un instrument cu asemenea vechime, dar cu o prospețime deosebită.

Un alt instrument care mi-a atras atenția anul acesta a fost orga de la Săbăoani, care de asemenea a fost restaurată de curând de către același atelier de la Hărman. Și m-a impresionat într-un mod deosebit acel instrument pentru că avea și o valoare emoțională pentru mine. Era instrumentul copilăriei. Săbăoani este o localitate foarte apropiată de localitatea mea natală și prima orgă pe care o văzusem în viața mea când eram copil a fost această orgă. Cu atât mai mare a fost bucuria ca, după douăzeci și ceva de ani, să revin în acea biserică, dar de această dată să am posibilitatea de a cânta orgă și nu doar de a vedea tuburile așa cum sunt ele văzute de jos.

Aș vrea să vorbim puțin despre publicul de la concertele din cadrul turneului. Spuneai mai devreme că erau și oameni mai puțin pregătiți și oameni mai familiarizați cu recitalurile de orgă. Cât de extins este publicul care ascultă această muzică, acest instrument în România?

După experiența acestor șase ani a Turneului Național „Orgile României” prin toată România, nu putem decât să observăm această creștere a celor interesați de orgă. Am amintit doar de două instrumente care au fost proaspăt restaurate, dar ce vedem noi în sălile de concert, în biserici, este acest număr din ce în ce mai mare al celor care doresc să asculte concertele de orgă. Orga are această capacitate, de a sensibiliza și de a marca.

Vei împărți scena cu Maria Luisa Andrici. Cum ați ajuns la această formulă?

Este o premieră pentru turneu să avem aceste concerte de anul acesta, la patru mâini și la patru picioare. A fost o bucurie deosebită pentru că Maria, de anul acesta, este soția mea și nu împărțim doar viața de zi cu zi, ci împărțim și scena. Noi am mai avut câteva colaborări înaintea acestui turneu, în această formulă camerală de doi organiști la același instrument, și de la prima apariție în această formulă în fața publicului am simțit potențialul acestei colaborări și lucrurile deosebite care pot fi făcute.

Știm, orga este un instrument-orchestră, el are posibilități nemărginite, dar cu atât mai mult putem extinde granițele acestui instrument când suntem doi la aceeași orgă.

Ce ne poți spune despre programul serii? Ce vom putea asculta la Ateneu?

La Ateneu va fi un program extrem de eclectic. Bineînțeles, 90% din repertoriu este repertoriul cu care ne-am prezentat anul acesta la toate concertele prin țară, dar pentru a pune în valoare mai mult orga Ateneului am mai adăugat câteva lucrări și solo, dar și la patru mâini.

Va fi ca o trecere prin istoria muzicii; pornim de la Johann Sebastian Bach și ajungem până la un compozitor contemporan, Denis Bedard. Prezentăm atât lucrări solo, cât și lucrări la patru mâini, lucrări care au fost scrise pentru orgă, dar și aranjamente pe care le-am făcut noi sau le-am găsit la alți aranjori. Și aici m-aș referi la Sonata de Mozart care, în original, este pentru orgă și două viori, iar noi am adaptat-o să o cântăm la orgă la patru mâini; sau Valsul din suita Dolly de Gabriel Faure, care în original este pentru pian solo, dar noi ne-am dat seama că sună foarte bine și la orgă și de aceea am introdus această lucrare în repertoriul din acest an.

Deci, va fi un program extrem de eclectic, variat și nu va face decât să pună în valoare timbralitatea diversă a orgii Ateneului.