"New Sounds of Brazil" este titlul concertului pe care-l va susţine Big Band-ul Radio joi, 18 aprilie, de la ora 19:00, pe scena Sălii Radio. Orchestra condusă de Simona Strungaru are un invitat de renume, pe muzicianul brazilian Emiliano Sampaio, chitarist, trombonist şi autor al tuturor pieselor din program. Mai multe despre acest eveniment aflăm chiar de la principalul protagonist, Emiliano Sampaio.

Aţi lucrat cu o mulţime de orchestre importante. Cum a început această colaborare cu Big Band-ul Radio România?

Aşa cum aţi spus, am lucrat cu multe orchestre din lume, în Brazilia, Europa, Australia. Apoi i-am întâlnit pe Simona Strungaru şi Sebastian Burneci, când au fost în Graz, unde locuiesc eu de 12 ani. De la ei am aflat de Big Band-ul Radio şi mi s-a părut grozav. Le-am spus că mi-ar plăcea să vin la Bucureşti şi le-a plăcut şi lor ideea. Şi iată-mă acum aici cu muzica mea, pe care am adus-o direct din Brazilia şi Austria.

Sunteţi în mijlocul repetiţiilor acum. Cum se desfăşoară acestea?

Etapa repetiţiilor îmi place foarte mult. I-am cunoscut pe muzicieni. Am 18 oameni care-mi interpretează muzica, ceea ce pentru mine este o plăcere şi o onoare. Şi observ că muzica mea sună diferit de fiecare dată. Partiturile sunt la fel, notele sunt aceleaşi, dar muzicienii sunt alţii şi în fiecare parte a lumii ei cântă altfel. Big Band-ul Radio sună foarte bine, simt că instrumentiştii se bucură de muzică, de solourile şi de partiturile lor. Şi e frumos să văd cum muzica mea prinde viaţă în Bucureşti. Sunt pentru prima oară în România şi e foarte frumos.

Ce puteţi spune despre muzica dumneavoastră pentru cei care nu au auzit-o încă?

E o muzică eclectică. Pe afiş scrie New Sounds of Brazil. Sunt brazilian, deci sunt influenţat fireşte de muzica braziliană, dar există şi influenţe argentiniene, chiar şi ceva pop sau funk. Sunt relativ tânăr, m-am născut în 1984, şi am ascultat toate felurile de muzică, acasă, cu famila: muzică braziliană, muzică clasică, jazz. Cred că este un avantaj al noilor generaţii: nu avem prejudecăţi faţă de stiluri.

Publicul de la Sala Radio este invitat să filmeze unul dintre cântecele dumneavoastră. Ne puteţi povesti mai mult despre acest lucru?

Piesa se numeşte "Now". Ideea mi-a venit pentru că la oamenilor li se cere mereu să nu filmeze la concerte, să-şi închidă telefoanele. Şi de multe ori publicul filmează sau face poze pe ascuns. Şi am zis de ce să nu integrez acest obicei contemporan în concertele mele? Nu invit doar spectatorii să filmeze, ci şi pe membrii orchestrei. Nu aş vrea ca oamenii să păstreze filmările pentru ei, vreau să mi le trimită pe internet, să le pun laolaltă şi să montez un videoclip din concert al cântecului, pe care să-l postăm online. Imaginaţi-vă ce grozav o să fie, atâţia oameni, cu atâtea telefoane, cu atâtea perspective, din public şi din orchestră. Cred că va fi cu adevărat o experienţă deosebită.

Cântaţi la chitară şi la trombon, o combinaţie neobişnuită. Cum aţi ajuns la acest lucru?

A fost un proces natural. Eram chitarist şi după mai mulţi ani am început să fac orchestraţii şi să scriu muzică. Iar trombonul pentru mine a fost un mister. Cum funcţionează el fără valve, cum poţi scrie pentru el? Când am început să cânt la acest instrument aveam deja 23-24 de ani. Iniţial a fost doar un hobby, dar a devenit din ce în ce mai serios şi acum cânt la trombon de aproape jumătate din durata vieţii mele.

La Sala Radio o să vă urmărim la ambele instrumente?

Da, asta e frumos pentru mine. Este pentru prima oară când sunt invitat să cânt cu o orchestră şi nu dirijez. Aveţi o dirijoare excelentă, pe Simona Strungaru, iar pentru mine e o plăcere, pentru că pot cânta la chitară şi la trombon şi să dau tot din mine şi să mă relaxez.