Universul sonor al perioadei interbelice este readus la viață în acest sfârșit de săptămână la Sala Radio. În cadrul primei ediții a Festivalului Internațional de Muzică Interbelică, publicul va fi purtat prin sonoritățile Bucureștiului de odinioară, Parisul lui La vie en rose, cultura muzicală de cabaret a Berlinului, big band-urile londoneze. Inițiatorii proiectului sunt actrița Miruna Ionescu și violonistul Valentin Albeșteanu. Cu Miruna Ionescu a stat de vorbă colega noastră, Ariadna Ene-Iliescu:

Cum ați caracteriza muzica perioadei interbelice la nivel european?

Are o complexitate aparte această muzică și, prin apariția ritmurilor noi, a versurilor pe înțelesul tuturor, dădea oamenilor posibilitatea unei forme de exprimare a libertății și a bucuriei de a trăi.

S-au creat conexiuni extraordinare între țările Europei. Dacă ne gândim la faptul că inclusiv muzica noastră, cum este cântecul maestrului Ion Vasilescu, Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară, s-a cântat în 1936 pe scena Folies Bergère. Iată, așadar, cum exista acest schimb muzical, schimb cultural extraordinar creat totodată și prin importul partiturilor, creat totodată prin apariția primelor forme de radio, apariția gramofonului, care se afla în casele tuturor. Așadar, oamenii începeau să cunoască această muzică și, totodată, începea să se creeze o punte de legătură extraordinară.

Pentru muzica românească s-au pus bazele în perioada interbelică. Ion Vasilescu a fost considerat părintele muzicii ușoare românești. Putem spune că muzica aceasta a perioadei interbelice a dat o formă muzicii ce urma să apară. Așadar, în perioada interbelică, muzica a creat baza a ceea ce s-a întâmplat mai târziu.

Cum s-a născut ideea festivalului?

Ideea a venit dintr-un mai vechi proiect al nostru, al meu și al violonistului Valentin Albeșteanu, "Poveste din Bucureștiul de odinioară" - o serie de concerte în care am evocat portretele compozitorilor care au marcat perioada interbelică. Dar mi-am dat seama că ceea ce se întâmpla în România, se întâmpla peste tot în Europa. Și, tocmai pornind de la aceste conexiuni culturale pe care le-am descoperit în perioada interbelică, ne-am dorit să le recreăm astăzi, în vremurile actuale, și să aducem, într-un fel, atmosfera acelor vremuri în prezent. Sigur, armonizată cu vremurile pe care le trăim, dar, totodată, păstrând autenticul acela. Și așa a apărut această poveste a festivalului, dintr-o dorință a noastră de a dezvolta proiectul "Poveste din Bucureștiul de odinioară" și de a dovedi importanța acestei muzici în tot peisajul cultural atât actual, cât și al trecutului.

Înțeleg că, în cadrul festivalului, vor fi aduse la viață Parisul lui La vie en rose, muzica de cabaret a Berlinului, big band-ul londonez... Cum va fi reprezentat universul sonor al Bucureștiului?

Bucureștiul, de data aceasta, va fi reprezentat prin "Poveste din Bucureștiul de odinioară" - un spectacol care aduce în atenție cântecele celebre, care au compus cortina sonoră, cum ne place nouă să spunem, a Bucureștiului interbelic.

Alături de noi pe scenă, Orchestra Filarmonicii "Ion Dumitrescu" din Râmnicu Vâlcea, Taraful de Oraș... și este numit taraf de oraș pentru că forma lui o reflectă pe cea din restaurantele specifice acelei perioade - pian, vioară, contrabas și acordeon. Și, alături de doi invitați speciali - Irina Sârbu, pe care o cunoaștem ca fiind o mare iubitoare a acestei perioade din concertele realizate alături de band-ul ei sau de Camerata Regală, și tenorul Alin Stoica.

Iată, așadar, un concept muzical care pune în valoare tot ce a fost mai frumos în perioada interbelică, în zona aceasta a muzicii ușoare românești și a genului de café-concert.

Povestiți-ne, vă rog, despre aspectul interdisciplinar al festivalului. Dumneavoastră sunteți actriță, de asemenea, participă actorul Marius Bodochi. Are loc și o expoziție intitulată "Poveste din Bucureștiul de odinioară" în Foaierul Sălii Radio...

Am încercat să creăm un tot, să creăm un concept în care poezia, teatrul, arta vizuală și muzica își fac loc. Scenariul este adaptat după volumul de eseuri al maestrului Tudor Arghezi, "Cu bastonul prin București". Sunt povești desprinse din modul în care Tudor Arghezi percepea în perioada interbelică Bucureștiul. Sigur că Bucureștiul nu era orașul cel mai frumos, sigur că avea problemele lui, mahalalele, dar, totuși, avea o boemie aparte.

De asemenea, expoziția aduce în atenție crâmpeie din acea perioadă - fotografii cu actori ai teatrelor de revistă, fotografii cu compozitori, locurile în care aceștia își petreceau timpul liber, partituri vechi cu autografele lui Elly Roman, Gherase Dendrino, Henri Mălineanu, Ion Vasilescu, Nicolae Kirculescu. De asemenea, fragmente din ceea ce au lăsat dumnealor prin interviurile oferite cotidianelor din perioada respectivă.

Încercăm prin toate acestea să creăm spațiul, cadrul în care s-au manifestat muzicile românești. Sigur că la anul ne gândim să extindem la muzicile europene, dar pentru anul acesta ne-am limitat la România.