În cadrul Festivalului "Masters of Classic", desfășurat în perioada 1- 15 septembrie la București, în 5 septembrie, pe scena Sălii Mari a Palatului va urca Elīna Garanča - una dintre cele mai importante mezzosoprane ale lumii. Cu câteva zile înaintea sosirii sale la București, aceasta a avut amabilitatea să ne ofere un interviu:

Înainte de toate aș vrea să vă spun că vă admir și vă ascult cu mare plăcere. Vă întoarceți în România. Ați debutat la București în timpul unui turneu, cred că era în 1997, împreună cu Opera din Riga. Vă aduceți aminte acel turneu?

Lăsați-mă să vă corectez puțin. Trebuie să fi fost 1998 și nu cu Opera letonă ci cu Opera greacă, fiindcă era o colaborare între Atena - Complexul Megaron și București, fiind un semiconcert al operei Anna Bolena. A fost debutul meu profesional în repertoriul de operă. Îmi amintesc foarte bine acel moment, veneam de la Viena unde studiasem cu profesoara mea pentru a pregăti acest concert.

De asemenea, colaborarea cu Virginia Zeani, una dintre profesoarele dumneavoastră, vă leagă de România. Cum descrieți întâlnirea cu Virginia Zeani?

O cunosc pe Virginia Zeani de la Universitatea din Bloomington, ea îl cunoștea foarte bine pe soțul meu cu care s-a întâlnit ca membri în juriu în diferite competiții. Însă, o altă persoană a fost importantă în viața mea - Irina Gavrilovici. Aceasta mi-a îndrumat pașii în carieră mulți ani. Irina Gavrilovici m-a făcut să mă descopăr, a avut un impact decisiv asupra vieții mele. Irina Gavrilovici a fost și pianista care m-a acompaniat la concursul Mirjam Helin de la Helsinki pe care l-am câștigat în 1999 și de atunci m-a urmărit în carieră mulți ani.

Cum ați primit invitația de a cânta la București într-un festival nou - Masters of Classic?

Invitația a venit de la unii dintre colegii pe care îi cunosc și am colaborat cu ei în trecut și de la Miguel Esteban care este, din câte am înțeles, unul dintre organizatori și care promovează acest festival. Miguel a contactat agenția mea din Viena întrebând dacă aș fi disponibilă pentru acest concert.

Ce repertoriu ați ales pentru concertul din 5 septembrie?

Ei bine, pentru că este prima dată după atâția ani când revin în România, aș dori să ofer publicului acele creații care au marcat cariera mea, care spun ceva despre activitatea mea, care au dus la recunoașterea mea pe scenele lumii. Publicul va putea să audă arii din operele "Samson și Dalila", "Carmen", "Cavalleria rusticana" și alte piese celebre pe care știu că oamenilor le place să le asculte.

Veti cânta alături de Orchestra Filarmonică din Sofia și Michelangelo Mazza, dirijor. Ați mai colaborat cu orchestra și dirijorul?

Nu, este pentru prima oară și aștept foarte mult această colaborare și mai ales repetiția premergătoare concertului. Sper să ne putem bucura fiecare de compania celuilalt fără prea mult stres.

În aceeași perioadă în care veți fi la București, are loc Concursul Internațional "George Enescu" - parte a Festivalului Enescu. Ce știți despre acest festival?

Festivalul Enescu este un eveniment cunoscut de mulți ani. Mi-ar plăcea să mă aflu în sală la câteva dintre evenimente. Eu vin de la Madrid, unde pregătesc o producție, așa că vizita mea de data aceasta este extrem de scurtă.

Aveți o carieră strălucitoare pe marile scene. În ce teatru v-ați simțit cel mai bine: Metropolitan, Staatsoper, Covent Garden sau oricare altul?

Ei bine, fiecare dintre aceste teatre reprezintă o oportunitate în sine, este un premiu special, fiecare are o semnificație deosebită în cariera mea. Staatsoper a fost unul dintre principalele teatre ale carierei mele timp de mulți ani, deoarece am fost în ansamblu acolo. A fost cea mai apropiată și mai emoțională scenă care mi-a adus o mulțime de performanțe, a avut un impact uriaș asupra repertoriului meu de operă. După ce am devenit liber-profesionist, am cântat la Opera Metropolitan în multe producții. De asemenea, un impact uriaș asupra carierei mele l-a avut Opera Regală "Covent Garden", unde am cântat multe roluri. În oricare dintre aceste locuri dar și în alte teatre, dacă ne gândim la Arenele din Verona, Teatro Real din Madrid, Teatrul Scala din Milano, toate au o valoare, au un impact istoric asupra muzicii clasice și asupra cântăreților din întreaga lume.

Ce fel de producții vă plac mai mult: clasice sau moderne?

Nu pot să spun că prefer clasic sau modern. Este o chestiune care poate fi interpretată. Pun mai mult accent pe colaborarea cu partenerii de scenă, pe mesajul pe care regizorul dorește să-l aducă. Costumele dintr-o anumită perioadă sunt ceva special, evident. De exemplu, producția cu "Roberto Devereux" de la Met în regia lui David McVicar, o producție istorică în care costumele cântăreau 40 de kilograme... Era un efort uriaș să cânți, o provocare pentru fiecare dintre interpreți. Nu-ți doreai decât să ieși din acele costume, să fugi de acea perioadă istorică. Există și producții moderne grozave, cum ar fi "Parsifal" de la Viena în regia lui Kirill Serebrennikov. La Opera de Stat el a adus o viziune complet nouă, poate cea mai modernă interpretare din întreaga lume. Asta spun! Nu-mi pasă dacă port blue-jeans sau costume de epocă, întrebarea este dacă regia îmi oferă posibilitatea ca împreună cu partenerii de scenă să creez, să spun o poveste.

Ce urmează pentru Elīna Garanča după acest concert la București?

Mă întorc la Madrid pentru a pregăti "Adriana Lecouvreur" la Teatro Real, care își deschide noua stagiune pe 23 septembrie. Urmează câteva concerte în China, în Thailanda și, de asemenea, în Europa. Apoi, în Statele Unite ale Americii o nouă producție cu "Aida" la Met și tot acolo o serie de spectacole cu "Don Carlo" și "Cavalleria rusticana" și un turneu în Japonia, în iunie anul viitor.