În 18 iulie 2024, Mănăstirea Sfânta Maria din Radna din orașul Lipova găzduiește cel de-al șaptelea concert din cadrul Turneului Național "Orgile României". În bisericile din România există peste 1000 de orgi - un tezaur cultural important pe care proiectul își propune să-l pună în lumină. Eduard Antal, protagonist al ultimilor ediții, a stat de vorbă cu colega noastră, Ariadna Ene-Iliescu.

În ediția de anul acesta "Orgile României" veți concerta împreună cu Maria-Luisa Andrici. Ce ne puteți spune despre dificultățile alcătuirii programului de concert pentru orgă la patru mâini?

Repertoriul pentru patru mâini nu este atât de generos cum este la literatura de orgă solo, de aceea multe din piesele pe care le prezentăm în acest an sunt aranjamente pe care le-am făcut sau pe care le-am descoperit la alți aranjori. Sunt în același timp și compoziții dedicate pentru această formulă de patru mâini și patru picioare și aici mă refer la activitate din pedalier și este o adevărată plăcere și o provocare în același timp să propunem publicului această formulă de patru mâini și patru picioare care este una destul de rară, cel puțin la noi în țară. Anul acesta am ales să prezentăm și o piesă de Gabriel Faure, nu este o piesă de orgă, ci este o piesă de patru mâini pentru pian, iar pentru că se împlinesc 100 de ani de la trecerea în neființă a lui Gabriel Faure dorim să menționăm această personalitate a muzicii.

Care ar fi provocările specifice a acestei formule instrumentale aparte, doi organiști la același instrument?

Cred că provocările țin de natura tehnică, în sensul că totul este foarte înghesuit, suntem patru mâini pe aceeași claviatură, patru picioare pe același pedalier, dar mai mult decât atât, dificultatea reiese din diversitatea instrumentelor la care ajungem, pentru că toate sunt unice în felul lor, toate sunt extrem de diferite și atunci trebuie să găsim numitorul lor comun, care sunt posibilitățile tehnico-expresive pe care le putem folosi astfel încât să dăm o unitate întregului repertoriu, întregului turneu. Frumusețea reiese din entuziasmul pe care îl găsim la fiecare concert, entuziasm din partea publicului și sunt extrem de surprinzătoare reacțiile, pentru că de la loc la loc ei răspund diferit. Într-un loc cu tradiție organistică mai pronunțată ei preferă să aplaude la finalul recitalului. Ni s-a întâmplat în alte locații să se aplaude cu mare entuziasm după anumite piese, să nu se aplaude. Dacă erau mai lente sau cu o sonoritate mai înceată, de cele mai multe ori preferau să nu aplaude. Pentru noi este foarte important această reacție a publicului pentru că este un fel de barometru al alegerilor noastre și atunci putem să înțelegem dacă planul de acasă s-a potrivit cu cel de pe teren, dacă lucrările pe care le-am ales au fost potrivite, au fost diverse, dinamice și au răspuns cumva așteptărilor publicului.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră revenirea în bisericile și catedralele în care ați desfășurat și în anii precedenți turneul "Orgile României"?

Important este că putem să observăm cu comunitățile în care am fost s-au preocupat de întreținerea mai bună a instrumentelor, au acordat o atenție mai mare organizării și altor concerte. Poate au înțeles potențialul și resursa importantă pe care o au în bisericile lor aceste instrumente și ne bucurăm când observăm că nu suntem singurii care cântăm în bisericile lor. După plecarea noastră ei se autogestionează și în organizarea altor evenimente.

Ați menționat într-un interviu anterior că fiecare instrument este diferit, chiar dacă este construit de același om. Cum alegeți instrumentele pe care veți cânta în cadrul turneului?

Au fost două criterii în alegerea instrumentelor din acest an. Principal a fost criteriul emoțional, dacă îl putem numi așa, pentru că ne-am dorit foarte mult să pornim turneul de la București, catedrala Sfântul Iosif din București, locul unde noi suntem organiști, pe aceeași filieră a sentimentului a locului acasă, ne-am dorit mult să ajungem la Iași, la Săbăoani, noi suntem din zona Moldovei și considerăm că o bucurie mai mare nu poate fi aceea decât de a cânta în locul natal, iar apoi am mers pe firul instrumentelor proaspăt restaurate, cea de la Săbăoani, cea de la Bistrița și am răspuns în același timp și insistențelor și dorințelor din zona Aradului, care tot timpul ne roagă să revenim la bisericile lor. Un alt criteriu a fost cel al noutății, pentru că vom ajunge pentru prima oară la Lipova, la mănăstirea Sfânta Maria din Radna unde este o orgă extrem de importantă, construită de firma Wegenstein, este un instrument frate cu cea de la catedrala Sfântul Iosif din București, iar o altă idee de noutate a turneului este închiderea de pe 5 noiembrie la Ateneul Român.