Având în vedere repertoriul dumneavoastră impresionant, cum vă raportați la universul sonor al lui Beethoven?

Pentru noi toți, fie că suntem implicați în muzica clasică, fie în alte domenii, Beethoven este un gigant. Probabil nu există alt compozitor care să-i fi influențat atât de mult pe cei care i-au urmat. Când ne gândim la Simfonia a IX-a, discutăm despre o lucrare care a fost o sursă de inspirație pentru peste 150 de ani de creație muzicală. Structura simfoniei este monumentală, iar fiecare parte aduce un univers propriu, reflectând măiestria compozițională beethoveniană. În prima mișcare, Beethoven aduce o diversitate incredibilă, deschizând Simfonia a IX-a cu acel acord de cvintă fără terță. La început, nu știm dacă ne aflăm într-o tonalitate majoră sau minoră, iar misterul se menține până când devine clar că suntem în minor. Însă, până atunci, suntem purtați într-un univers deschis, plin de posibilități. Pentru mine, acest lucru reprezintă o trimitere clară către a doua școală vieneză, în cazul căreia, fiecare notă este egală cu celelalte, constituind dinamica fundamentală pentru dezvoltarea sistemului de 12 sunete și a atonalității. Aici discutăm deja despre o istorie de peste 100 de ani în muzică. Ceea ce face Beethoven cu materialul sonor din prima prima parte este un act autodistructiv. Când ajunge la codă reunind toate temele primei mișcări, el, practic, își subminează propria viziune asupra muzicii. Ultimul acord marchează o încheiere definitivă, ceea ce mi se pare fascinant.

A doua parte o vom interpreta în varianta originală. De obicei, în această mișcare de scherzo, se aude prima repetare tipică a scherzo-ului lui Beethoven, iar a doua repetare nu este cântată, deoarece aceasta a devenit o tradiție. Nu știu exact când a început această practică, dar cu siguranță a fost înainte de vremea mea, probabil. Din punctul meu de vedere, tranziția pe care o face în momentul repetării este unică și deosebită din punct de vedere armonic. Simți că nu ești complet eliberat după a doua mișcare dacă nu interpretezi acea secțiune.

După toate frământările din primele două părți, ajungem la a treia mișcare, care este absolut superbă. E greu să găsim cuvinte pentru a exprima ce simțim când o ascultăm; este ca și cum un oaspete invizibil ar fi prezent în orchestră, atingându-ne pe fiecare, încet, pas cu pas, iar acest motiv frumos ne conduce spre scările Raiului. După ce am trecut prin autodistrugere și dansul frenetic până la final, cu toate plăcerile vinovate și temerile sufletești, ajungem la ceva ce are o semnificație mai profundă, una spirituală. Ne ridicăm astfel din lumea fizică în lumea spirituală.

Vom interpreta ultima parte attacca, fără pauză. Astfel, vom trece direct de la această vizită a Raiului, această lume spirituală a destinului nostru uman, la mesajul că toți oamenii vor fi înfrățiți - un mesaj care este relevant și în zilele noastre. Pentru mine, acest lucru este deosebit de important, pentru că am o credință profundă în umanitate. Ceea ce face această ultimă parte atât de specială este că Beethoven ne permite să experimentăm conflictul nostru interior. Pe lângă faptul că introduce, pentru prima dată într-o simfonie, un cor completat de soliști, el reunește toate elementele fascinante ale istoriei muzicii. Din punct de vedere muzical, Simfonia a IX-a este o lucrare în care ni se relevă clar frământările umane interioare, care, în cele din urmă, se rezolvă prin iubire.

În această lume în care fiecare dintre noi se confruntă cu diverse dificultăți, iar unii luptă pentru viața lor în fiecare zi, este esențial să transmitem prin muzică acest mesaj: credem în umanitate și în puterea iubirii. De aceea, consider că a fost important să alegem această lucrare în deschiderea noii stagiuni cu Orchestra Națională Radio. Fără îndoială, ne aflăm într-o perioadă întunecată a generației noastre și este important să creăm spații în care să putem trăi frumusețea și dragostea. Acesta este exact mesajul pe care dorim să-l transmitem prin acest concert.

În final, care sunt argumentele care vă conving să reveniți în fiecare stagiune pe scena Sălii Radio?

Am o relație foarte apropiată cu muzicienii, iar pentru mine fiecare venire aici este o sursă de inspirație. Este o muncă intensă, deoarece abordăm lucrări dificile și explorăm o gamă largă de repertorii: dar, împreună ne bucurăm cu adevărat de muzică. Acum, ne pregătim să interpretăm probabil cea mai importantă lucrare din întreaga muzică clasică, Simfonia a IX-a de Beethoven. Acest lucru mă face foarte fericit și de aceea revin de atâtea ori, pentru că muzica și colaborarea cu muzicienii îmi aduc bucurie.