Nicolae Moldoveanu va conduce vineri, 8 noiembrie 2024, Orchestra Națională Radio.

Domnule Nicolae Moldoveanu, cum decurg repetițiile cu Orchestra Națională Radio pentru concertul de vineri?

Trebuie să spun că îmi face o deosebită plăcere să revin în fața minunatei Orchestre Radio. Cred că între timp au trecut, dacă nu mă înșel, vreo zece ani de când am început colaborarea și, evident că, de fiecare dată, la fiecare apariție, simțim că ne cunoaștem mai bine. Eficiența repetițiilor este deci evidentă, iar la aceasta contribuie nu numai stilul în care se desfășoară repetițiile, dar și legătura socială din ce în ce mai strânsă dintre mine și membrii ansamblului. Iar acest lucru se reflectă, fără doar și poate, și asupra produsului artistic.

Cum ați descrie colaborare cu violistul Răzvan Popovici?

Fenomenal. Este pentru prima oară când lucrez cu el, cu toate că astăzi mi-a destăinuit că ne-am cunoscut acum foarte multă vreme în Marea Britanie, când lucram cu orchestra London Mozart Players, dar și cu alte orchestre.

Care este perspectiva dumneavoastră asupra Simfoniei nr. 4 Italiana de Felix Mendelssohn?

În primul rând trebuie să spun că deja am mai făcut această simfonie, nr. 4, chiar cu Orchestra Radio și, bineînțeles, este un șlagăr. În ceea ce mă privește, ca și atitudine personală față de repertoriu sunt tipul de dirijor căruia îi place de fiecare dată să schimbe repertoriul. Adevărul este că, tocmai cu o asemenea piesă foarte cunoscută se pot face foarte multe lucruri deosebite, atât din perspectiva personală a interpretării. Desigur, componența ansamblului s-a modificat față de momentul când am făcut această simfonie cu Orchestra Națională Radio, cred că a fost cu cinci ani în urmă, deci trebuie să reiau lucrul. Fiind cunoscută, o asemenea piesă este cu atât mai transparentă în momentul ascultării.

Cum este realizată interacțiunea dintre orchestră și instrumentul solist-violă, în lucrarea Harold în Italia de Hector Berlioz?

Toată lumea știe că există multe bancuri în legătură cu viola. Vă voi spune un astfel de banc, care îmi place cel mai mult și pe care îl destăinuiesc ascultătorilor: care este instrumentul cel mai plăcut violelor, în afară de violă? Harpa. De ce? Pentru că se cântă pizzicato și corzi libere tot timpul. Tocmai asta a făcut și Berlioz. A folosit harpa ca instrument solist acompaniator pentru violă, deci este practic un duet între violă solo și harpă. De asemenea, există un spirit de colegialitate între partida de violă din orchestră și violistul solist.