Dirijorul Manfred Honeck și Orchestra Simfonică din Pittsburgh au început în data de 22 august, un turneu european. Despre seria de concerte, dar și despre relația cu orchestra sau despre muzica lui Bruckner, aflăm mai multe într-un interviu acordat de muzicianul austriac.

Veți susține un turneu european alături de Orchestra Simfonică din Pittsburgh începând din 22 august și până în 7 septembrie. În primul rând aș vrea să știu ce lucrări alcătuiesc programul acestui turneu și, în al doilea rând, cum ați organizat această serie de concerte?

Avem o tradiție în Orchestra Simfonică din Pittsburgh, conform căreia susținem turnee cu regularitate. Nu doar de când sunt eu, din 2008, ci și cu Mariss Jansons, cu Lorin Maazel. Orchestra Simfonică din Pittsburgh este orchestra americană care susține turnee cu regularitate. Invitațiile vin, deci, constant, iar noi ne bucurăm că suntem invitați de festivaluri prestigioase - este foarte bine, sunt foarte mulțumit că orchestra este chemată peste tot, astfel că oamenii așteaptă să asculte Orchestra Simfonică din Pittsburgh. Deci este plăcerea mea și este minunat să văd că, în ziua de azi, oamenii așteaptă un ansamblu precum Orchestra Simfonică din Pittsburg.

În general avem trei programe: Simfonia a V-a de Gustav Mahler, pe care o vom interpreta la Festivalul de la Salzburg, Simfonia I de Mahler o vom interpreta în ultimele patru concerte, la finalul turneului. Avem și un buchet de lucrări de secol XX: Suita Pasărea de foc de Stravinski, Suita Turandot de Puccini, pe care am scris-o eu în urmă cu un an - aceasta va fi prima audiție europeană. De asemenea, o pagină de John Addams, Short ride in a fast machine, deschide multe dintre concertele noastre.

Avem trei soliști: Yefim Bronfman va cânta Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Serghei Rahmaninov, Ansel de Motta va interpreta Concertul pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn, iar Maria Duenas, tânăra solistă austro-spaniolă va cânta un singur concert în Grafenegg, Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Max Bruch. Deci avem un program amplu de pregătit, însă toate sunt piese pe care le-am cântat deja în stagiune, sunt, de fapt, în ADN-ul orchestrei. Ultima dată când am participat la Festivalul de la Salzburg, în urmă cu doi ani, am cântat Simfonia I de Mahler, iar acum au vrut să ne întoarcem, cu Simfonia a V-a de Mahler - Mahler este unul dintre favoriții noștri, oricum.

În luna iulie a acestui an ați lansat un disc alături de Orchestra Simfonică din Pittsburgh, cu Simfonia a VII-a de Anton Bruckner. Pentru că l-ați menționat pe Mahler, mă gândesc, evident, la acest nou CD cu Bruckner, dar și la alte mari nume din istoria muzicii, precum Wagner sau Richard Strauss - nume ce evocă în imaginația publicului opusuri monolitice, ample. Credeți că există loc pentru astfel de lucrări în ziua de azi, când totul pare să fie din ce în ce mai scurt?

Ei bine... este, bineînțeles, o provocare, absolut. Nu ar trebui să uităm că Simfoniile lui Bruckner, la vremea la care au fost scrise, erau cele mai lungi simfonii scrise vreodată - poate doar Simfonia a IX-a de Beethoven se poate compara, dar gândindu-mă la Bruckner cu Simfonia a VIII-a, Simfonia a VII-a - 75, 85 de minute... este evident că Bruckner necesită un anume comportament. Acum, oamenii sunt obișnuiți cu telefoanele mobile, cu tehnologia, suntem obișnuiți cu o anume viteză în viața noastră. Însă exact acesta este lucrul minunat, pentru că mergi la o sală de concert, stai în sală și ești nevoit să îți închizi telefonul mobil și doar să asculți. Știu că nu mulți oameni mai pot face acest lucru. Însă muzica precum cea scrisă de Bruckner te aduce într-un punct în care asculți. Trebuie doar să îți dai voie tu însuți, în sensul în care muzica îți vorbește... dacă îți închizi inima și te gândești la următorul apel telefonic și la următoarea rezervare pentru cină, atunci greșești. Da, trebuie să îți dai voie. Însă muzica clasică are o putere enormă, dacă îi dai voie înăuntru.

Și în mod special cu Brucknner, cu frazele sale lungi, îți cere să intri într-o anume spiritualitate, un anume limbaj tonal. I-ați menționat pe Richard Strauss, pe Gustav Mahler, pe Richard Wagner - desigur, au avut, de asemenea, tendința, cu marea lor muzică, să pună citate dramatice din muzica telurică. Știau ce fel de muzică își doreau oamenii. Bruckner nu era atât de interesat de acest lucru, de gândurile oamenilor.

Avea un fel unic de a trăi, de a gândi. Iar acesta este, cred eu, unul dintre exemplele minunate. În mod normal, Bruckner este văzut drept o persoană foarte religioasă și spirituală. Și a fost și organist. Astfel, totul trebuie să sune ca o orgă și totul trebuie să fie spiritual. A fost și profesor, unul dintre cei mai buni profesori din lume. Gustav Mahler a fost studentul său la contrapunct și armonie, nimeni nu îl depășea, era fantastic. Deci unii oameni văd partea intelectuală în lumea lui Bruckner. Dar a fost, însă, și un violist și violonist, care cânta multă muzică populară în vremea sa. Și aproape în fiecare weekend cânta la o nuntă sau la un festival.

Iar acest fel de lucru este ignorat puțin în reputația lui Bruckner, în lumea lui Bruckner. Iar eu încerc să îmbin aceste lucruri, pentru a-i face pe oameni să înțeleagă faptul că Bruckner - desigur, a fost religios, desigur, se ruga și mergea la Liturgie, știm asta -, însă îi plăcea, de asemenea, să mănânce șnițel vienez, de exemplu, era cu picioarele pe pământ din multe puncte de vedere și nu e de mirare că astfel de lucruri pot fi observate în simfoniile sale, trebuie doar să le cauți. Aceasta este misiunea mea, cred că merită să le observi, mai ales în acest an, în care aniversăm 200 de ani de la nașterea sa, merită să îi oferim puțin mai multă atenție, astfel încât să putem experimenta, prin muzica sa, întreaga ființă a omului Bruckner.

Să vorbim despre relația dumneavoastră cu Orchestra Simfonică din Pittsburgh. Cum simțiți că s-a schimbat în ultimii 16 ani?

După cum se poate observa, am păr alb - pe care nu îl aveam când am început, în 2008; încă era un brun închis. Dar cred că relația s-a dezvoltat foarte bine și cred că acesta este un lucru minunat și extraordinar, în contextul în care directorii muzicali au tendința să servească foarte puțin timp. În 2028 voi fi petrecut 20 de ani aici, în Pittsburgh, și sunt foarte recunoscător. Orchestra este fantastică și le place să cânte, vor să privească dincolo de partitură pentru fiecare piesă și vor să fie provocați în continuare - toate aceste concerte și înregistrări sunt extraordinare, oamenii le ascultă și vor să le audă - ceea ce pe mine, ca director muzical, mă face fericit. Ei știu exact ce vreau, iar eu știu, de asemenea, ce vor ei. Bineînțeles, unul dintre lucrurile care intră în grija unui director muzical sunt noii membri, în cazul în care există locuri libere în orchestră; trebuie să te asiguri că cei mai buni muzicieni vor veni în această orchestră și vor fi angajați - aceasta este una dintre provocările mele, însă ne place, și știm că am fost întotdeauna norocoși în angajările pe care le-am făcut.