Cum decurg repetițiile cu muzicienii Orchestrei Filarmonicii "George Enescu"?

Grozav! Le-am spus că, practic, am obținut o flexibilitate extraordinară în doar două zile de repetiții. Abordarea noastră a fost complet diferită, aproape ca o experiență șamanică, cu o înțelegere și conștientizare a orchestrei ca unui organism viu care respiră, se mișcă, curge și cântă împreună. Așa cum se întâmplă cu un stol de păsări, care se deplasează împreună fără ca nimeni să le spună ce să facă, pentru că s-au eliberat în interior și au încredere una în cealaltă.

Kristjan Järvi, faceți parte dintr-o familie cu tradiție în lumea muzicii. Sunteți dirijor, compozitor, producător, aveţi propria casă de discuri - un muzician versatil care ştie mereu să se reinventeze. Care este secretul unei cariere de succes?

Să nu îți dorești să faci o carieră, pentru că, dacă ești ambițios în acest sens, vei urma mereu o strategie mentală care te va ține doar la nivel rațional. Dar dacă îți dorești mai mult decât ceea ce ești și ești plin de pasiune și dorință, totul va veni cu ușurință, datorită legii atracției. Este, practic, o cale organică, deoarece fiecare persoană, dacă are curajul să se elibereze, se reflectă în tot ceea ce face. Astfel, ceea ce vede în lume este, de fapt, o reflexie a propriei sale ființe, iar ceea ce primește înapoi este exact ceea ce vede.

Însă există întotdeauna ceva care încearcă să ne abată de la drumul nostru. Așa, ajungem să ne rătăcim și să nu mai neînțelegem cu adevărat cine suntem. Multe persoane aleg să nu-și asume responsabilitatea pentru propriul drum, urmând calea altuia. Dar, de fapt, fiecare dintre noi este Dumnezeu. Așa interpretez eu Biblia: când Isus spune "Eu și Tatăl meu una suntem" - înseamnă că Dumnezeu suntem noi. Raiul nu este undeva departe, el este chiar aici. Dacă ne aflăm în Rai, îl vom vedea peste tot în jurul nostru. Totul e la vedere, dar ascuns în fața ochilor noștri. În această lume dificilă, toți ne confruntăm cu lupte, dar, de fapt, totul este mai simplu decât pare. Cu cât ne dorim mai puțin ceva, cu atât mai mult avem șanse să obținem.

La Ateneul Român veți dirija un program divers, care începe cu o compoziție proprie, Aurora, inclusă pe albumul "Nordic Escapes", lansat în 2021. Cum descrieți această lucrare?

Aurora poate avea multe înţelesuri. Trăim într-o lume magică, una care există cu adevărat în conștiința noastră. Aș încuraja pe toată lumea să privească lumea din interior spre exterior. Acolo se naște Aurora. Lucrarea este profund influențată de Sibelius, care este unul dintre preferații mei. Mă simt ca și cum aș fi acasă în muzica lui, o adevărată stare de nirvană.

Cu violonistul Vlad Stănculeasa ați colaborat și cu alte ocazii. Cum descrieți relația artistică cu acesta?

Îl iubesc! A fost concertmaestru al Orchestrei Festivalului de la Gstaad, iar dacă ascultați în versiunea mea muzica baletului "Lacul lebedelor" de Ceaikovski cu acest ansamblu, să știți că toate momentele solistice de vioară sunt interpretate de Vlad Stănculeasa. Suntem prieteni, deși nu ne-am mai văzut de mult timp.

În ceea ce privește Simfonia a II-a de Jean Sibelius, cum ați descrie universul sonor imaginat de compozitorul finlandez?

Așa cum le-am spus muzicienilor din orchestră, această lucrare de Sibelius este o simfonie cu influențe șamaniste. Este foarte sinceră și naturală! De fapt, toată muzica lui Sibelius reprezintă oglindirea propriei sale ființe în această minunată realitate numită existență.

Sunteți recunoscut pentru stilul dumneavoastră energic de dirijat și pentru faptul că aduceți o notă de modernitate în interpretările dumneavoastră. Cum reușiți să păstrați un echilibru între respectarea tradiției și inovație?

Tradiția poate fi o scuză pentru a rămâne în zona de confort. De obicei, vorbim despre oamenii care au introdus ceva nou și au extins acea zonă de confort, un proces care a durat și nu a fost ușor. În cazul meu, acum 15 ani am înființat Orchestra Filarmonică a Mării Baltice.De la acești muzicieni, am făcut un nou pas în evoluția orchestrelor, înființând un grup numit "Nordic Pulse". Nu este o orchestră, ci o formație care interpretează pe instrumente orchestrale. Adesea mentalitatea unui ansamblu este că aparține fondatorilor săi, nu-i așa? și depinde foarte mult de o colaborare strânsă între membrii săi. Poți să creezi un ansamblu împreună cu prietenii tăi, în care compui muzica, și te dedici total pentru binele grupului. Ești angajat în acest proces cu pasiune, indiferent dacă ești plătit sau nu. Este o mentalitate diferită. Și acesta reprezintă următorul pas în evoluția mea profesională.

Cred că o orchestră poate cânta din memorie, în picioare, poate face coregrafii și se poate deschide complet într-un mod diferit de cum o facem acum. Esența unei orchestre poate evolua în ceva ce nu este astăzi, dar este reținută de așa numitele tradiții. Odată ce depășim aceste obstacole, vreau să fiu primul care să cânte alături de formația mea "Nordic Pulse" pe stadioane. Visez să interpretăm Rapsodia I de Enescu, să-i încântăm pe toți și să transformăm fiecare concert într-o sărbătoare a vieții, nu doar pentru o mie de oameni, ci pentru 50.000, așa cum se întâmplă la un concert Coldplay.