Frédéric Chaslin revine la pupitrul Orchestrei Naționale Radio astăzi, 29 noiembrie 2024. Programul propus este alcătuit din lucrări din literatura franceză: Suita "Mama mea gâsca" de Maurice Ravel, Poème pentru vioară și orchestră de Ernest Chausson, Introducere și Rondo capriccioso în la minor pentru vioară și orchestră op. 28 din creația lui Camille Saint-Saëns și o pagină semnată de Cesar Franck - Simfonia în re minor. Solista serii este violonista Maria Marica.

"O seară de muzică franceză" este titlul concertului pe care îl veți dirija în această seară. Patru opusuri din muzica franceză, fiecare cu particularitățile sale. Cum se diferențiază, în perspectiva dumneavoastră?

Pe plan stilistic, desigur. Fiecare dintre acești compozitori reprezintă o altă treaptă din evoluția muzicii franceze. Aș spune că cel mai academic este Camille Saint- Saëns. A fost chiar și criticat pentru stilul lui "academic", dar marele său talent, geniul lui constau în construcția de melodii frumoase. De aceea, unele dintre compozițiile sale sunt cântate în întreaga lume. A scris mai mult de 1000 de lucrări, așa că nu este atât de surprinzător că unele dintre ele sunt mai degrabă "academice" și nu atât de interesante. Cea pe care o interpretăm noi este una dintre cele mai cunoscute; sigur, mai sunt "Samson și Dalila", cel de-al doilea concert pentru pian, "Carnavalul Animalelor" și așa mai departe.

Un alt compozitor, aproape contemporan cu Saint-Saëns, tot destul de "academic", dar care și-a găsit de asemenea un limbaj personal - este Cesar Franck. El este adesea luat drept un compozitor francez, însă s-a născut la Liège - așadar, tehnic vorbind, este belgian. Dar noi, francezii, avem o tendință de a asimila în cultura noastră compozitorii - uneori credem chiar că George Enescu este francez, pentru că a locuit și s-a stins din viață la Paris.. Franck a fost mereu interesat de genuri și forme academice - sonate, simfonii etc. A scris doar o simfonie, ceea ce e păcat, căci muzica sa este extrem de inspirată. Exista o tendință în Franța de a scrie doar una sau două simfonii.

Chausson a realizat de asemenea o singură simfonie, care este grozavă. Acest compozitor este deja cu un pas înspre modernitate, căci el și-a creat un limbaj care se bazează pe stilul lui Wagner. Franck și Saint- Saëns au stat departe de Wagner - avem două școli în Franța: compozitori influențați de Wagner, precum Massenet, Chausson, iar de cealaltă parte - cei care au refuzat metodele wagneriene. Saint- Saëns, de exemplu, l-a admirat mult pe Wagner, dar nu a preluat de la el din punct de vedere componistic.

Am fi putut completa programul cu Debussy, căci el a fost și protejat al lui Chausson, a fost suținut și financiar de acesta la începutul carierei sale. Când ascultăm anumite pasaje din Poemul său, auzim deja ceva din Debussy. Dar cred că Ravel a fost o alegere bună. Sigur, se zice adesea că Ravel și Debussy au scris cam aceeași muzică, și fiecare dintre ei îi spunea celuilalt "El mi-a furat muzica!". Marea diferență, pentru mine, între Debussy și Ravel este că primul dintre ei a fost foarte influențat de Wagner - în "Pelleas și Melisande" se aud ecouri din "Parsifal", de exemplu. Însă Ravel nu era deloc interesat de a imita sau de a se lăsa influențat de muzica wagneriană. Ravel era complet independent, el era mai degrabă inspirat de alte stiluri - muzica chinezească, cea spaniolă... Îi plăcea foarte mult să preia de acolo. Acesta este aspectul interesant al programului - avem evoluția muzicii franceze până la mijlocul secolului XX.

Care este perspectiva dumneavoastră asupra colaborării cu violonista Maria Marica, câștigătoare a Concursului Internațional "George Enescu" în 2022?

Ne-am cunoscut azi dimineață, așa că nu știam deloc modul în care interpretează aceste lucrări. Însă are un instinct muzical atât de bun, încât ne-am găsit reciproc foarte rapid. A mai trebuit să facem doar niște mici adaptări, dar cred că are un simț grozav pentru această muzică

Cum ați descrie relația dumneavoastră cu Orchestra Națională Radio?

Este o relație care se desfășoară cu regularitate, ceea ce este bine - avem aproximativ un concert pe stagiune împreună. Așa că ne cunoaștem din ce în ce mai bine.

Photo @bernard martinez