În cadrul Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi, mâine, 24 mai 2024, la Sala Radio din București se desfășoară un concert susținut de Orchestra Națională Radio, împreună cu pianista Adriana Toacsen în postură solistică. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Cristian Mandeal, care, în pauza repetiției pentru seara muzicală, i-a oferit un interviu colegei noaste, Sarah Natsis:

Domnule Cristian Mandeal, Orchestra Națională Radio evoluează și anul acesta în cadrul Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi. Care considerați că este impactul, importanța acestui festival, având în vedere faptul că aduce în fața publicului muzica timpurilor noastre?

Este normal ca muzica timpurilor noastre să fie și ea promovată ca și cea cunoscută, veche. Oamenii evoluează, nu subevoluează sau ar trebui ca să evolueze, muzica nouă merge în pas cu vremurile, e adevărat. Oamenii, de multe ori sunt depășiți de muzica contemporană, cred că este și un fel de prejudecată, a nu-ți răsuci în sensul bun al cuvântului, puțin, optica, de a nu te înscrie în ceea ce face muzica contemporană care reflectă de fapt societatea actuală din care se trage și pe care o servește în fond, în modul în care ea este, există, cu problematica, cu sensibilitatea ei, cu experiența cumulată din sute de ani de muzică, care au evoluat în continuu, fără oprire. Greu de prevăzut unde se va opri. Nu asta contează. Nici nu știm lucrul acesta, dar deocamdată avem o muzică care este scrisă în zilele noastre. Cu atât mai mult ne interesează și muzica care este scrisă la noi, în țara noastră, întrucât avem Uniunea Compozitorilor, mare, cu sute de membri, oameni bine pregătiți, oameni care au avut o producție și care au o producție în continuare și care trebuiesc promovați în cele din urmă. Deci este un moment important, aș zice, din stagiunea Orchestrei Naționale Radio, care este în primul rând o orchestră minunată ca să servească muzica națională, în primul și în primul rând.

Cum ați descrie programul de mâine seară? Există un atribut comun al lucrărilor pe care le veți prezenta publicului?

Este greu de spus. Cred că atributul comun este contrastul și nu unitatea, în sensul în care prezentăm trei compozitori - pe Mihaela Vosganian, pe George Balint, care din păcate nu se mai află printre noi și pe Călin Ioachimescu, fiecare cu personalitatea lui și așa și trebuie să fie. Compozitorii nu se repetă. Lucrările sunt toate trei interesante, dar în limbaje și atitudini muzicale diferite unele față de altele.

Ce ne puteți spune despre pianista Adriana Toacsen, ca artist? Ați mai colaborat în trecut?

Nu, este prima dată când cântăm împreună. Este cadru didactic la Universitatea de Muzică și ceea ce știu despre ea este că este o pianistă foarte solidă. În orice caz, este un mare merit din partea ei că s-a înhămat la o astfel de muncă, de a învăța un concert necântat, extrem de dificil, așa cum este acest concert de George Balint. Sper tot ce se poate mai bine.

Cum decurg repetițiile pentru concert?

Decurg obositor, în sensul în care, desigur, concertul comportă un volum de acumulare neobișnuit față de alte concerte care conțin lucrări de repertoriu. Fiecare dintre ele sunt lucrări necântate - trebuie descifrate, învățate, asimilate și redate în cele din urmă, în sensul lor profund muzical și nu doar ca o execuție automată a unor texte scrise. Orchestra este excelentă, foarte competentă, dar singura problemă, cea a cantității asimilării unui astfel de program este o problemă care cred că ar fi comună pentru oricare orchestră de pe pământ. Noi încercăm tot ce se poate și sper că lucrurile vor deveni convingătoare în cele din urmă până la concert.