Dirijoarea Živa Ploj Peršuh conduce Orchestra Slovenă de Tineret în două concerte ce vor avea loc miercuri, 7 august, în cadrul Festivalului „Vară magică", la Ateneul Român și joi, 8 august, la Sinaia, în Sala Casino, eveniment inclus în Festivalul Internațional „Enescu și muzica lumii". Aflăm informații despre ansamblu și programul concertelor dintr-un interviu cu muziciana slovenă, realizat de Ana Sireteanu.

Doamnă Živa Ploj Peršuh, sunteți dirijoarea și directoarea artistică a Orchestrei Slovene de Tineret, pe care o veți conduce în cadrul primelor două apariții pe scenele românești, miercuri la București și joi la Sinaia. Vă rog să ne spuneți cum a luat naștere ansamblul și cum ați descrie relația dumneavoastră cu membrii săi?

Suntem foarte onorați că am fost invitați să concertăm în România și suntem cu toții nerăbdători să facem această călătorie. Fondată în 2019, orchestra a fost rezultatul unui proiect european, în care am fost implicată la nivel organizatoric. Ca să fiu mai precisă, organizația din care fac parte se numește „Art BSA" și ia parte la proiecte europene de toate felurile, prin care îi ajutăm pe tineri să se conecteze prin muzică. Iar în 2019 ne aflam la finalul unui important proiect european care se numea „Music Up Close Network", la care luau parte numeroase orchestre ale filarmonicilor europene, precum Santa Cecilia din Roma, Orchestra Filarmonicii Olandeze, Orchestra din Sarajevo ș.a.m.d. Iar când a izbucnit pandemia, a fost momentul oportun pentru a înființa Orchestra Slovenă de Tineret. În primă fază, a fost un rezultat al acestui proiect, ce presupunea să adunăm tinerii muzicieni sub forma unei orchestre. Acesta a fost începutul, iar, ulterior, cu apariția pandemiei, am realizat destul de rapid că nu vom putea avea Orchestra Internațională din Ljubljiana, chiar în Ljubljiana deoarece membrii străini nu ar fi putut veni în Slovenia din cauza restricțiilor pandemiei. Așa că noi am profitat de această ocazie pentru a crea Orchestra Slovenă de Tineret, un ansamblu fără precedent în țara noastră, pe care l-am fondat având ca modele ansambluri de acest fel din Europa, cum ar fi Orchestra de Tineret din România sau cea din Marea Britanie. Deci, aceștia au fost pilonii pe care ne-am clădit propria orchestră, demers în care am întâlnit destule obstacole, mai ales în timpul pandemiei. Cu toate acestea, am reușit să adunăm 70 de muzicieni în timpul verii. Împreună, am pregătit un program muzical și le-am oferit diferite workshop-uri îndreptate spre mai multe zone culturale - au avut lecții de teatru, dans, diferite sporturi - activități importante pentru educația lor - pe care cred că un tânăr trebuie să le aibă în orizontul său cultural pentru a putea, mai apoi, să le transpună în muzica pe care o interpretează.

Relația mea cu tinerii cred că este una sinceră, chiar dacă îmi dau seama de diferența de vârstă dintre noi la fiecare reîntâlnire. Cred că avem o conexiune bazată pe încredere; ei vin și ne solicită ajutorul mie sau organizației noastre din dorința de a ști care sunt posibilitățile lor profesionale. Vorbesc cu noi despre perspectivele, dorințele și viziunile lor despre viață, iar noi încercăm să îi susținem cât mai bine, le oferim masterclass-uri cu mentori de elită, îi ajutăm să ia legătura cu universități și încercăm să le finanțăm anumite călătorii în scopul unor concursuri internaționale sau chiar burse. Încercăm cu toate forțele să îi susținem în orice mod putem. Deci suntem ca o familie. Atât în Orchestra Internațională, cât și în Orchestra Slovenă de Tineret sunt bineveniți indiferent de background-ul social, naționalitate, etc. Astfel, creăm un spațiu propice pentru dezvoltarea tinerilor, iar, personal, cred că acest lucru este foarte important, alături de muzică, bineînțeles.

Ați ales un program frumos, compus din lucrări foarte cunoscute, precum Concertul pentru vioară și orchestră de Ceaikovski și Simfonia „Eroica” de Beethoven, dar și Variațiunile pe o temă de Haydn din creația lui Brahms și lucrarea „Religioso” semnată de compozitorul sloven Slavko Osterc. Cum ați alcătuit programul și care sunt provocările pe care aceste lucrări le adresează tinerilor orchestranți?

Aș putea spune că programul este format din compoziții main-stream, sunt foarte cunoscute și, totodată, foarte solicitante pentru oricare orchestră și, mai ales, pentru tineri cu mai puțină experiență, programul reprezintă o sarcină destul de grea. În primul rând, Variațiunile de Brahms sunt piesa mea preferată de deschidere a unui concert. Aș spune că sună foarte european, când aud această muzică cred că are stofă de imn european. Este, de asemenea, foarte solicitantă din punct de vedere tehnic, atât pentru partidele instrumentelor de suflat, cât și pentru cele cu coarde. Este provocarea numărul unu în acest „joc olimpic" al programului de concert.

După acest opus, Concertul pentru vioară și orchestră de Ceaikovski, unde în postură solistică va fi Rok Zaletel Černoš, nu mai prezintă dificultăți tehnice. Dar, bineînțeles că dacă vrei să îi acorzi solistului libertate absolută, există câteva fragmente în care în special tinerii orchestranți trebuie să asculte foarte atent solistul; cum se spune, să cânte mai mult cu urechile decât după mâna dirijorului. Solistul este un tânăr muzician excepțional, prezent la multe competiții internaționale - anul acesta a participat și la Concursul „Regina Elisabeta” - și care are și niște profesori foarte buni. Sunt sigură că îl vom vedea în viitorul apropiat pe cele mai importante scene din lume.

Iar lucrarea de Osterc este un fel de apel la umanitate, o piesă pe care o prezentăm publicului internațional, ca un mic suvenir pe care îl aducem cu noi din Slovenia. Dacă ar fi să vorbesc despre conținut, nu există o poveste în spatele acestei muzici, dar eu aleg să văd în această lucrare un simbol pentru pace. Aceasta ar fi ideea și eu îmi doresc să lansez acest apel și publicului din România: să se gândească la tineri, care au nevoie de perspective sigure și de un loc în care să trăiască, să lucreze, să gândească, în pace. Au nevoie de un mediu care să îi susțină, să îi inspire și să le ofere posibilitatea de a trăi, așa cum sunt. Cred că este foarte important să aducem această idee publicului prin muzica pe care o facem.

Iar Eroica lui Beethoven reflectă sentimentul de nebunie tinerească, eroismul și, să spunem, o privire către un viitor mai bun. Îmi place să prezint publicului și tinerilor muzicieni această simfonie ca pe o „carte a vieții", poate că acesta este cel mai simplu mod de a o exprima. În această lucrare sunt atât de multe elemente care ne amintesc să privim în interiorul sufletului nostru, dar și să privim în afară; să strigăm de bucurie, să râdem cu toată inima. Cred că este ca o rețetă a vieții într-o singură simfonie, o frumoasă concluzie prin care putem transmite celor din jurul nostru să se uite înainte și să fie mândri de cine sunt.