Valer Barna-Săbăduş s-a născut la Arad, trăieşte în Germania de la vârsta de 5 ani, în prezent fiind unul dintre cei mai apreciaţi contratenori ai lumii. Valer Barna-Săbăduş este distins cu premii importante şi preţuit de criticii de specialitate. Un nume extrem de rar întâlnit pe afişele concertelor din România, muzicianul româno-german este protagonistul concertului "Il gusto italiano" pe care postul nostru îl transmite în direct, în această seară, de la Frankfurt.

Cu prilejul acestui concert, am realizat primul interviu acordat de Valer Barna-Săbăduş în limba română.

Domnule Valer Barna-Săbăduș, ascultătorii postului nostru de radio au aflat de-a lungul timpului informații despre evenimentele principale din cariera dumneavoastră. Dar acum, concertul de la Frankfurt ne oferă prilejul de a vă audia live. Eu mă bucur să putem dialoga în limba română, ținând cont de faptul că ați părăsit țara pe când erați copil. În primul rând, spuneți-ne cum vă simțiți știind că acest concert va putea fi audiat și în țara natală?

Eu sunt foarte mândru că am posibilitatea să cânt concertul și să fie ascultat peste tot și mai ales în România, unde m-am născut. Am emigrat spre Germania când eram copilaș, deci nu am știut prea bine româna, numai auzind am vorbit. Și astăzi, după 34 de ani, fac aceste două concerte la Frankfurt și sunt ascultat peste tot. Am și un public în România și mă simt foarte mândru că am ocazia, posibilitatea, să fiu ascultat peste tot.

Știu că proveniți dintr-o familie de muzicieni și că ați studiat vioara și pianul. Ca să vă cunoaștem mai bine, spuneți-ne cum v-ați descoperit vocea de contratenor?

A fost o ocazie foarte specială. Părinții mei au fost amândoi muzicieni: tatăl meu a fost violoncelist și mama mea - pianistă. Când am venit în Germania, aveam 5 ani, iar mama mea a primit foarte repede un post de profesoară de pian în Bavaria, într-un orășel care se numea Landau an der Isar, unde am crescut, m-am dus la liceu, am avut ore de pian și de vioară și am cântat în diferite coruri. Când aveam 17 ani, am ascultat la televizor o emisiune cu celebrul contratenor Andreas Scholl și am fost foarte curios și am imitat imediat vocea lui. Mama, fiind surprinsă de cum puteam eu să cânt așa sus, cu voce de contratenor de care nu știam încă, imediat m-a luat la pian, a început să cânte și eu trebuia să cânt cu vocea de contratenor. Asta a fost scânteia pentru cariera mea de mai târziu. Deci, așa a început totul.

Pe scurt, care a fost parcursul dumneavoastră până la debutul de interpret profesionist?

Cum am spus mai înainte, am fost la un liceu din Germania, în Bavaria, unde am luat bacalaureatul. Am fost apoi student la Munchen. Încă din timpul liceului, până am luat bacalaureatul, am făcut pregătire la Munchen, cu o foarte bună profesoară, Gabriele Fuchs. Acolo am studiat în 2003 și, mai târziu, între 2005 și 2011 am fost student la Munchen.

Debutul în cariera internațională s-a petrecut în 2009, la Festivalul de Rusalii de la Salzburg, sub conducerea lui Riccardo Muti. De atunci, ați cucerit numeroase scene importante printre care Concertgebouw Amsterdam, Festivalul Aix-en-Provence, Festivalul de la Ravena, Opera Națională din Paris sau numeroase teatre germane. Repertoriul dumneavoastră s-a îmbogățit considerabil, cuprinzând atât roluri de operă, cât și partituri vocal-simfonice. Care sunt rolurile preferate?

Întotdeauna am încercat să fac operă și concerte. Ca și contratenor este... nu periculos, dar ciudat să începi prea devreme cu opera, pentru că vocea trebuie să se dezvolte mai mult. Și mai ales pe scene internaționale, fără amplificare, vocea trebuie să fie puternică, să fii auzit de public și, mai ales, în echilibru bun cu orchestra. Dacă nu, atunci este foarte periculos. De fapt, dacă faci mai multe concerte într-o biserică, acolo oricum acustica este preferabilă pentru vocea de contratenor. Este foarte important să ai și niște pauze între opere și concerte și, mai ales, să fie întotdeauna combinate. Nu am fost un cântăreț care a avut 5-6 roluri de operă și cu 5-6 roluri s-a dus peste tot prin lume. Așa ceva oricum există foarte rar la mine, fiind contratenor, nu ca la tenori sau soprane. Noi trăim mai ales cu operă barocă și sunt foarte multe titluri care nu au fost încă descoperite. Noi suntem și un pic arheologi, să spunem, de muzică veche, pentru că întotdeauna este ceva ce putem să descoperim și să interpretăm.

Recunoașterea internațională este dovedită și de importante premii pe care le-ați primit. Aș aminti ECHO Klassik în 2012 și 2015, Tânărul artist al anului 2013 la International Clasical Music Awards, Premiul Handel al orașului Halle acordat în 2020. Ce importanță au aceste premii pentru dumneavoastră?

Le apreciez foarte mult și ele sunt un fel de semn că am făcut totul bine, cumva, sunt și recunoscut... Asta îmi dovedeşte respectul, nu numai de la public, ci și de la critici.

Niciodată nu am fost un cântăreț care și-a dezvoltat cariera numai cu concursuri. Nu am fost un cântăreț de concursuri, sincer. Întotdeauna, când văd un juriu, imediat mă întreb, de fapt pentru cine cânt? Pentru jurii sau pentru public? Și, de fapt, dacă am succes cu opere, cu concerte și mai ales dacă publicul aplaudă mult, atunci mă consider un cântăreț realizat, care și-a creat cariera mai mult cu experiența de pe scenă. Dacă am câștigat un premiu, îmi place foarte mult, dar nu este necesar pentru mine.

Dar deschid unele uși aceste premii? Această recunoaștere prin acordarea acestor premii, cu siguranță vă dă și o încredere în propriile forțe.

Da, bineînțeles. Deschid întotdeauna o ușă importantă, unde să faci cunoștință cu alți șefi de orchestră, cum s-a întâmplat în cazul meu. Acum, la Frankfurt, am cântat arii de Handel și de Vivaldi cu Andrea Marcon, dar pe el l-am cunoscut prima dată în 2018, când am făcut opera "Alcina" și am cântat primul meu rol, Ruggiero, sub bagheta lui. Deci, așa ne-am cunoscut.

Aveți deja o bogată discografie. Eu am numărat 33 de discuri pe care v-am regăsit numele, fie că vorbim de opere sau muzică vocal-simfonică ori camerală. De la opere de Monteverdi, la muzică sacră și până la lucrări contemporane. Ce rol ocupă sesiunile de înregistrări în activitatea dumneavoastră?

Un rol foarte important. Eu mi-am început cariera în 2009 și imediat, în 2011, am avut primul meu disc. Și de-atunci până astăzi, am înregistrat. Întotdeauna calitatea este mai importantă decât cantitatea. Am înregistrat deja 33? Nici nu am știut că am înregistrat așa multe discuri! Dacă este un proiect foarte interesant, cu cineva care are încredere în mine, atunci facem ceva împreună și asta atrage atenția și pentru alte concerte și pentru opere. Cândva, când cariera nu va mai merge, atunci putem să ne uităm înapoi și vedem ce am înregistrat. Discurile rămân. Asta este ceva care rămâne și care o să fie ca un ecou pentru mine, pentru cariera mea. Deci, mă bucur mult.

...şi vă aduce notorietatea în cadrul publicului larg, care nu a reușit să ajungă la spectacolele de operă pe care le-ați susținut.

Da, așa este. Mai ales cu prietenii mei... şi familia, de fapt. Este foarte greu, nu prea am avut concerte în România - numai la Timișoara și, acum, primul meu concert la București o să fie anul viitor, în 2025, cu Gabriel Bebeşelea.

În luna aprilie, cu Orchestra Filarmonicii "George Enescu".

Cu orchestra Filarmonicii "George Enescu", la Ateneul Român din București. O să fie muzică barocă. Vom interpreta Patimile după Matei de Bach.

Apropo de concerte, le-am remarcat și pe cele în care ați abordat nu doar o largă paletă stilistică, ci și o gamă variată de genuri muzicale. De exemplu, concertul derulat alături de formația clasică Spark, în care ați cântat lucrări compuse de creatori preclasici, romantici și moderni, ajungând până la piese din repertoriul formației Depeche Mode. Cum s-a născut ideea unui astfel de proiect?

Soţia mea cântă la violă și la vioară; ea este din Moldova. Ea, de fapt, a cântat cu Spark. Eu am auzit concertele ei și am fost imediat surprins de calitate și am vrut neapărat să încep o colaborare cu Spark. Ne-am gândit foarte mult ce program, ce repertoriu aș putea să interpretez; ne-am gândit la titlul "Closer to Paradise", căci vocea mea de contratenor este asociată mult cu îngerii, cu cerul, cu... ceva care nu este pe pământul ăsta. De fapt, e un repertoriu care începe la baroc și se termină undeva la muzică contemporană, Rammstein sau Depeche Mode şi ceva compus special pentru mine... Repertoriul nu este foarte important pentru mine cât este, de fapt, tema. În acest caz, dorul. Un dor care este foarte important și care poate să fie un dor de dragoste, un dor de ceva ce ai pierdut sau dor de o persoană... sunt mai multe feluri de dor. Și la asta ne-am gândit. Și-atunci, am început să ne gândim și pentru vocea mea. De fapt, ca și contratenor... este și o istorie a contratenorilor: unde a apărut contratenorul? Totul a început cu muzica barocă. La muzică romantică nu prea au fost contratenori, s-a schimbat moda.

În ceea ce privește programul concertului de la Frankfurt, intitulat "Il gusto italiano", în care veți interpreta arii din opere de Handel și Vivaldi, cum ați gândit acest program alături de dirijorul Andrea Marcon?

Am o colaborare de lungă durată și foarte reușită cu Andrea Marcon, din 2018, după ce am reușit să cânt primul meu rol, Ruggiero din opera Alcina, sub bagheta lui. Eu o să cânt o aria lui Ruggiero, "Mi lusinga", și alte arii de Handel - "Scherza infida" din Ariodante, "Venti, turbini" din opera Rinaldo și două arii de Vivaldi, "Vedro con mio diletto" din opera Il giustino, și "Sol da te mio dolce amore" din opera Orlando furioso. Deci, sunt cinci arii deosebite de Antonio Vivaldi și Georg Friedrich Händel. Am încercat, cumva, să prind esența barocă, care este cu instrumente obligate... flaut traverso, un flaut special pentru baroc. În la "Scherza infida" avem o temă de sarabandă, în sol minor cu fagot obligat. Deci, inspirația literară pentru ambele arii provine din Orlando furioso a lui Ludovico Ariosto. Și Handel și Vivaldi au optat pentru prezentarea durerii sau dorului cu instrumente de suflat - fagotul și flautul... emoțiile acestea, foarte puternice. Orchestra cântă cu surdino. E foarte special. Ariile astea sunt fără timp, cumva...

...nemuritoare!

Da, exact. Eu am știut că Orchestra Simfonică din Frankfurt este una dintre cele mai bune din Germania și din lume, dar nu cântă pe instrumente baroce și în acordaj baroc. Noi am cântat acum în 442 de hertzi, care nu este un acordaj baroc - acordajul baroc este 415 hertzi, cu un semiton mai jos. Eu vorbesc acum despre repetiția de azi și despre acordajul general. Asta schimbă un pic sunetul, dar, Andrea Marcon este un specialist și este capabil să creeze din articulație sunetul baroc original. Asta este foarte greu. Sunt multe orchestre care nu au experiență cu muzica asta, cântă mult mai modern, cu foarte mult vibrato și asta nu corespunde stilului baroc.

Vă rog să ne împărtășiți câteva detalii despre ce include agenda dumneavoastră în continuare. Ne-ați spus deja că în aprilie anul viitor veți fi la București, dar care sunt alte momente principale din stagiunea aceasta?

O să continui să am multe concerte cu Spark, cu programul "Closer to Paradise", între altele.

O să fac două opere. Prima o să fie Iulius Cezar în Egipt a lui Handel, și o să fie la Ostrava, în Cehia. Încă trei spectacole la Znojmo, lângă Viena, un pic mai spre nord. Și am vorbit despre Andreas Scholl, care este contratenorul meu preferat. El o să cânte rolul titular, iar eu o să fiu Sesto și mă bucur foarte mult să stau cu el pe scenă pentru a doua oară.

Apoi, o să am a doua operă mare, care o să fie o operă a lui Cavalli - Pompeo magno, tot ceva care nu a fost prezentat până astăzi. Și o să fie la Bayreuth, la Festivalul Bayreuth Baroque - reprezentație în septembrie 2025.

O să am și concert cu Bachakademie Stuttgart. După, o să mergem mai departe cu o serie de concerte.

Credit foto: Henning Ross