Duminică, 24 august 2025, binecunoscutul violonist francez de origine sârbă Nemanja Radulović va concerta la București, pe scena Sălii Palatului, în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu", alături de Orchestra Filarmonicii "George Enescu" dirijată de Cristian Măcelaru. Despre revenirea în România, Nemanja Radulović a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea.

România a fost unul dintre primele locuri unde v-ați afirmat pe plan internațional, câștigând Premiul I la Concursul Internațional "George Enescu" în 2001, la doar 16 ani. Cum v-ați simțit atunci, ca adolescent, pe scenă, în fața juriului și a publicului din București?

Ceea ce îmi amintesc, s-a întâmplat acum mai bine de 20 de ani, este că dorința mea a fost să interpretez muzica lui George Enescu, pentru că m-am îndrăgostit de creația sa imediat ce am descoperit-o. Visul meu era să cânt în România Sonata a III-a pentru pian și vioară. Îmi aduc aminte de toți oamenii pe care i-am întâlnit și de atmosfera frumoasă care se crea între concurs și festival. Am avut, de asemenea, ocazia să ascult concertele care aveau loc în același timp cu concursul și a fost incredibil să simt atunci atâta diversitate, să descopăr programe diverse și să întâlnesc atât de mulți oameni.

Cât de apropiat vă simțiți în prezent de muzica lui George Enescu?

Este mereu la fel: iubesc muzica lui, expresia lui, felul în care își împletește propria tradiție în creații. Și acel mod de improvizație prezent în lucrările sale… Pentru mine, muzica lui are aproape o dimensiune vizuală. Așa că, da, încă iubesc muzica lui.

Ați revenit în România în mai multe rânduri, inclusiv în cadrul Festivalului Enescu. Cum percepeți evoluția acestui festival de-a lungul timpului și ce îl face, în opinia dumneavoastră, unic pe plan mondial?

Desigur, este unul dintre cele mai mari festivaluri din regiune, dar cred că astăzi putem vorbi despre un eveniment de anvergură mondială. La București vin atât de mulți artiști de talie internațională, iar acest lucru este extrem de important nu doar pentru țară, ci și pentru noi, muzicienii. În timpul stagiunilor, nu este întotdeauna ușor să ne întâlnim cu colegii, însă festivalul creează acel prilej unic de a ne revedea și de a lucra împreună. Am fost foarte plăcut surprins, la ultima mea participare, să descopăr câți oameni sunt implicați acum mult mai activ în organizare. Totodată, este emoționant să întâlnesc persoane pe care le-am cunoscut în urmă cu peste 20 de ani și să regăsesc aceeași pasiune și energie de-a lungul timpului.

În cariera dumneavoastră, ați reușit să creați punți între tradiție și inovație, fie prin ansamblurile Double Sens și The Devil's Trills, fie prin proiecte discografice neconvenționale. Cât din această libertate artistică veți aduce și pe scena Festivalului Enescu?

De această dată, voi interpreta Concertul în re minor pentru vioară și orchestră de Aram Haciaturian, alături de Cristian Macelaru, și aștept cu mare nerăbdare acest moment. Este un concert pe care l-am cântat destul de des în ultima vreme și care are pentru mine o semnificație aparte, pentru că a fost prima lucrare pe care am interpretat-o împreună cu maestrul Măcelaru anul trecut, în Franța, în cadrul unei emisiuni de televiziune. După acel spectacol, m-a invitat să deschid această ediție a Festivalului Enescu și m-a întrebat dacă aș dori să reiau Concertul pentru vioară de Haciaturian. Bineînțeles, am acceptat cu bucurie, păstrând o amintire deosebită a acelei prime colaborări. Este, desigur, o muzică foarte diferită de cea a lui George Enescu, însă ceea ce le apropie este felul în care ambii compozitori reușesc să împletească elemente tradiționale cu formele clasice. Sunt convins că această lucrare va ajunge la sufletul publicului român.

Potrivit recenziei Radio România Muzical pentru discul Journey East din 2015, vioara dumneavoastră nu este doar un instrument, ci modul prin care comunicați cu lumea, iar interpretarea dumneavoastră este considerată nonconformistă. Este acest nonconformism o alegere conștientă pentru scenă, pentru a vă diferenția de alți artiști, sau este mai degrabă expresia naturală a felului în care simțiți în interior?

În timpul studiilor mele am avut ocazia să lucrez cu artiști care vorbeau despre libertate și despre motivațiile de a face artă. Înseamnă să mergi mai adânc în interiorul tău și să încerci să exprimi adevărul pe care îl simți în acel moment. Am avut mult noroc să lucrez cu acești oameni pentru că mi-au acordat încredere și mi-au spus că este în regulă să exprimi prin muzică ceea ce simți cu adevărat ca interpret. Și îmi spuneau mereu: dacă iei aceeași carte ca mine și o citești, o vei percepe în felul tău. Exact așa este și cu muzica. De aceea, nu caut neapărat să fiu diferit sau să fac ceva ieșit din comun. Pur și simplu interpretez așa cum simt.

Pe discul amintit se regăsesc mai multe piese din folclorul sârb, dintre care una, "Pašona kolo", amintește de o doină românească. Cum ați defini acest areal comun? V-ați gândit, în momentul în care ați înregistrat piesa, că ar putea semăna și cu muzică tradițională din alte țări?

Aceasta a fost prima mea înregistrare pentru Deutsche Grammophon, iar ideea era să îmi retrasez puțin călătoria din Europa de Est, din Serbia, înapoi către țările occidentale. Până la urmă, cred că toți artiștii sunt într-un fel influențați de tradiții. Este foarte interesant, pentru că muzicianul care a compus "Pašona kolo" are, de fapt, rădăcini românești. Chiar dacă era sârb și trăia în Serbia, locuia foarte aproape de graniță. Este interesant că, asemenea altora, își păstra tradiția, dar în același timp adăuga o armonie diferită, influențată de locul unde trăia. Da, cred că mereu regăsim de-a lungul istoriei o punte între muzica clasică și cea tradițională.

Concertul de duminică va fi transmis în direct și de Radiodifuziunea din Serbia. Fiind un artist stabilit de mulți ani în Franța, cum vă percepeți rolul de ambasador al culturii muzicale sârbe? Aveți un mesaj pentru cei care vă vor urmări live din România, Serbia și Italia?

Sunt fericit când pot împărtăși muzica mea cu publicul. Desigur, în țara mea, dar și atunci când muzica mea este ascultată în lume, mă simt binecuvântat să împărtășesc pasiunea mea cu oamenii. Cred că este foarte important ca toți artiștii să transmită un mesaj de frumusețe și pasiune și să aducă bucurie publicului. Acesta cred că este cel mai important rol al unui artist.