Invitata mea din această seară este compozitoarea Diana Rotaru, director artistic al unuia dintre cele mai importante evenimente românești dedicate muzicii noi. Este vorba despre Festivalul Internațional Meridian. Bună seara! Bine ai venit în studioul Radio România Muzical!

Bună seara și mulțumesc de invitație!

Diana, înainte de toate, te rog să facem o scurtă retrospectivă. Din 2019, ești directorul artistic al acestui festival, nu-i așa?

Din 2019, împreună cu o echipă strașnică, alcătuită în continuare din Irinel Anghel, Gabriel Mălăncioiu, Alexandru Murariu și Constantin Basica. Suntem toți compozitori, suntem toți pasionați de nou și de bizarerii simpatice, așa că ne-am găsit foarte bine împreună și acum suntem chiar ca o familie.

Am observat că de atunci încoace evenimentul a început să aibă o nouă față și substanță. După Grădinile sonore din 2019 a urmat, evident, pauza pandemică; a fost Planetarium în 2021, Atlas în 2022, iar anul trecut - Persona, o explorare a temei măștilor și o reflectare a perioadei post-pandemice. Cum a evoluat pentru tine și pentru echipa ta Festivalul Meridian? Cum simțiți voi?

Noi suntem toți organizatori de evenimente. Și Gabriel Murariu și Alex Mălăncioiu sunt directori de ansambluri. Irinel face niște spectacole absolut fenomenale. Costin Basica, la fel. Și-atunci, tratăm cumva organizarea unui eveniment ca pe un act componistic, cu același suflet și aceeași dorință de a inventa niște concerte tari și care să fie și zemoase, suculente semnatic, dar să fie și atractive pentru public.

Substanțial, practic, înainte, și ceilalți directori ai Festivalului Meridian au avut niște evenimente extraordinare. Unde cred că am plusat noi, a fost pe partea conceptuală și pe partea de promovare. Și-atunci, festivalul sigur că a devenit mai vizibil.

Trebuie să menționăm că anul trecut Festivalul Meridian a primit Premiul Postului Radio România Cultural la Secțiunea Muzică, fără doar și poate o recunoaștere a valorii acestui eveniment, la care se adaugă cumva presiunea unui alt nivel al așteptărilor?!

În primul rând, chiar este o onoare - foarte sincer! - pentru noi acest premiu. Mă bucur foarte mult că un premiu atât de important și de vizibil a putut să fie acordat unui eveniment de muzică nouă, de nișă. Nu înseamnă o presiune, înseamnă o bucurie, înseamnă o dovadă a faptului că totuși a ajuns la oameni ceea ce am încercat noi să facem. Și noi lucrăm în continuare cu aceeași voie bună și aceeași dorință de a găsi teme suculente, cum este cea de anul acesta. Noi vom depune candidatura echipei pentru a mai face încă două ediții de festival sub aceeași temă - Sonimagicon.

Așadar, anul acesta, Meridian se numește Sonimagicon. Spuneai într-un interviu și te citez: "Cred că menirea Festivalului Meridian este de a oferi un bufet de sonorități care să atragă o paletă cât mai largă de public." Meridian 2024 păstrează acest deziderat, acest obiectiv?

Da. Absolut! În primul rând, din titlu cred că este clar că opțiunea noastră a fost să conectăm muzica la artele vizuale sub orice formă ar fi ele. Și avem cine-concerte, avem concert cu pictură live, avem concerte cu proiecții video, avem animații, avem dans, avem tot felul de instrumente care poate, cumva, contribuie vizual la un șoc pentru publicul clasic, cum ar fi gamelanul sau tulnicele în parcare. Asta chiar va fi o experiență pe care abia aștept să o am - un cvartet de tulnice în mica parcare subterană a UNMB! Și avem, deși direcția genului muzical explorat este totuși muzică experimentală și muzica proaspătă, muzica ce împinge cu cornițele în granițele acceptabilului, totuși avem o varietate de stiluri care poate mulțumi pe aproape oricine. Avem muzică "serioasă" și avem concert jazz-rock, avem contrabas serios, avem și contrabas augmentat electronic cu sintetizatoare, avem gamelan, avem concert de percuție și o grămadă de alte evenimente. Și sunt convinsă că publicul va găsi ceva care să-l atragă, care să-i spună ceva, care să creeze o conexiune.

Am văzut acolo și muzică pentru sticlă sau hârtie?

Absolut! Niște interpreți fenomenali din Olanda, care vor pune în scenă - asta cred că e important de spus - pentru prima dată după 30 de ani și o piesă superbă de Liviu Dănceanu (un compozitor care anul acesta ar fi împlinit 70 de ani și pe care, din păcate, l-am pierdut) care se numește Glass Music și la care toată lumea cântă la tot felul de obiecte de sticlă. Nu vă spun la ce. Aștept să vină publicul să se bucure în direct de surpriză.

Sunt, după câte am văzut eu în programul vostru, 32 de evenimente în 8 zile încărcate. Aș vrea să ne spui dacă, în aceste 8 zile, proiectele - că nu pot să le spun concerte fiind vorba de o îmbinare între sonor și vizual - sunt itinerante în cele patru centre sau se desfășoară în paralel, și acolo, concerte numai pentru Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași, nemaipunând la socoteală și Bucureștiul?

Din păcate, a trebuit să ne rezumăm la această schemă în care evenimentele se suprapun. Avem concerte zilnic la București, între 3 și 10 noiembrie. Avem în perioada 3-5 noiembrie, concerte și încelelalte 3 centre importante - Timișoara, Cluj-Napoca și Iași. Din 2019, noi am tot tatonat cu ideea de a extinde totuși, de a descentraliza acest festival, dinspre București spre alte orașe. Am reușit parțial, dar luptăm în continuare.

Unde vor avea loc evenimentele? Dacă poți să ne dai câteva repere de navigație.

La București, de exemplu, foarte multe evenimente au loc într-un spațiu care mie mi-e foarte drag pentru că și predau acolo. Este vorba de așa-zisul Conservator, adică Universitatea Națională de Muzică - un spațiu foarte primitor și care este întotdeauna extrem de aproape de muzicienii contemporani și de muzica românească mai ales. Îi mulțumesc încă o dată doamnei rector Diana Moș pentru tot ce face pentru noi!

Deschiderea se face cu un eveniment pe care eu abia-l aștept. Este vorba de New Grooves, Old Mov(i)es, un eveniment botezat de unul dintre tinerii membri ai echipei noastre, George Păiș. (Titlul Sonimagicon este botezat de Gabriel Mălăncioiu. Deci, avem niște nași importanți!) Și este un eveniment cu scurt-metraje experimentale de la începutul secolului XX, cu muzici foarte, foarte noi, comandate proaspăt de către Institutul Cultural Român. Ce ste mai special la acest proiect, este că deschiderea festivalului se face simultan - în aceeași zi, la aceeași oră, în toate cele patru centre.

Și, evident, cu lucruri diferite!

Cu lucruri diferite. Din păcate, încă nu putem să le transportăm…

Există și o secțiune de simpozion…

Există și un simpozion Rădăcini, pe care eu mi-l doresc să-l continui și-n următorii 2 ani. Este dedicat generației de compozitori români care a propulsat școala românească de compoziție spre nivel internațional. Este vorba, în primul rând, de profesorul meu Ștefan Niculescu, de Tiberiu Olah, de Aurel Stroe și de Anatol Vieru și apoi de alți compozitori extrem de interesanți și care sper să apuc în viața asta să-i văd mai cunoscuți și pe alte meleaguri. Chiar merită!

Ce înseamnă Sonimagicon, până la urmă?

Sonimagicon este un tărâm magic. Pentru cei care au văzut grafica, avem o regină imaginată de excepționala artistă vizuală Ioana Buraga. E regina Sonimagiconului, unde simțurile se întrepătrund, ochiul aude, urechea vede și... este un cuvânt, evident, compus din sunet, imagine, magie, iconic. Asta a fost ideea fabuloasă a lui Gabriel Mălăncioiu și cred că se potrivește foarte bine cu spațiul ăsta din noiembrie, în care încercăm să încălzim spiritele cu muzici ciudate dar extrem de simpatice.

Oricum, cel puțin afișul atrage. Asta este clar. Ce ne poți spune despre această trilogie de care vorbeai mai devreme? Cum a fost ea compusă? Mă refer la faptul că ați  comunicat că este prima ediţie şi că vor mai urma încă două ediții de îmbinare a sonorului cu vizualul. La ce vă gândiți pentru anii viitori? Tu, fiind compozitoare, evident te gândești la o lucrare per ansamblu, nu?

Eu mă gândesc, dar și-atunci când compun îmi place să nu dau din casă și să țin așa, un pic, surpriza. Sigur că avem deja niște artiști, și din străinătate și din România, excepționali, cumva planificați. Am un proiect cu artista Ioana Buraga, pe care tocmai am menționat-o, că are o imaginație vizuală absolut fenomenală! Și Sonimagiconul va prinde cumva viață și-n alt mod, nu numai pe hârtie.

Vom continua să explorăm aceste concepte care-mi sunt foarte dragi toate. De exemplu, combinația de concert cu prezentarea de modă, pe care anul acesta o va face Adriana Toacsen, o pianistă excepțională și care e un ambasador feroce, aș putea spune, al muzicii românești și al muzicii contemporane. Evenimentul se numește Haute Piano Couture, are loc la Sala ICR miercuri, 6 noiembrie.

Iarăși, conceptul de pictură live mi se pare că poate fi explorat în continuare, performance-ul, imaginația debordantă și a lui Irinel Anghel, care are un spectacol cu artiști-oglinzi, care se oglindesc și pe ei înșiși, și pe cei din jur.

Iarăși, cine-concertele... Sigur că acum, în ultima vreme, s-au înmulțit foarte mult, dar este totuși un spațiu care provoacă creativitatea tinerilor compozitori și în alte direcții. La noi, la Conservator, de obicei se stă cu creionul în mână (de fapt, cu degetele pe tastatură, pentru că în afară de mine nu mai stă nimeni cu creionul în mână), dar, de obicei, compozitorul stă în turnul lui de fildeș și compune singur, și-atunci, o muzică de film presupune cu totul alt tip de gândire, de colaborare și de lăsare a egoului un pic în spate.

Nu ne poți dezvălui ce se va întâmpla în edițiile viitoare, dar trebuie să ne spui ce artiști poți să remarci din acest Sonimagicon care va începe duminică!

Dacă o iau cu începutul... Trio Larson. Este un ansamblu foarte tânăr, inițiat de violoncelistul Mircea Marian pe care-l consider un vârf absolut în România cel puțin. Ansamblul PULSAR(T), de percuție. Îi vom vedea pe celebrii și reputații, pe meritate, Dan Dediu - președintele UCMR și Diana Moș - rector UNMB în postură de soliști cu un ansamblu de percuție în spate. Apoi, am pomenit-o pe Adriana Toacsen. Un recital de lied - Stanca Manoleanu și Mihai Murariu. Ansamblul devotioModerna... asta dacă mă uit numai la București... Duo Hesperus, de chitare. Ewa Liebchenşi Emilia Sitarz din Polonia vor susține un concert foarte special dedicat sonorismului polonez; este o tehnică de compziție care lucrează cu texturi și culori și care a prins viață în anii '60 - '70. Ce vor face ele va fi un fel de omagiu adus acestei direcții extrem de puternice. Avem două video-opere, prin Institutul Cervantes, absolut fabuloase! Ansamblul ICon Arts, Vasarely Duo din Italia, ansamblul de gamelan Jepun Bali... iarăși, concertul cu tulnice, Ansamblul Profil și Opening Theory - prietenii noștri foarte dragi care nu puteau să lipsească.

Iar în celelalte orașe concertează Ansamblul Couleurs la Cluj, Ansamblul AdHOC, Ansamblul Atem la Timișoara... un contrabasist fenomenal - Arthur Balogh, care cântă nu numai la contrabas, dar și la sintetizatoare, și la chitară electrică, și la o grămadă de alte instrumente. Și în Iași avem trei concerte succesive - Ansamblul Ars Poetica din Chișinău și două ansambluri ale Universității de Arte din Iași.

Toate ne bucură foarte mult și mie îmi pare rău că nu există, încă nu s-a inventat teleportarea ca să pot să sar dintr-un oraș în altul... dar, poate la anul.

Sau poate că ar trebui ca după fiecare festival să existe o formă de înregistrare a acestor performance-uri de tot felul și ele să poată fi puse la dispoziția celor care doresc să le vadă, fie că sunt din Iași sau din București sau din alte orașe din România sau din lume asta.

Absolut! Să vă audă finanțatorii!

Așadar, publicul este invitat să vadă, să asculte, să simtă, să se bucure. Vor fi și lucrări semnate de tine în Sonimagicon?

Mie recunosc că întotdeauna îmi este îngrozitor de greu să programez o lucrare. Acum mărturisesc că m-a programat domnul Dan Dediu în concertul Profil cu un duo care va fi interpretat de Diana Moș și Mircea Marian. Adică, ce-și poate dori cineva mai mult! Doi interpreți absolut formidabili!

Diana Rotaru, îți urez succes ție și echipei de organizare a acestei ediții Meridian Sonimagicon. Radio România Muzical va aduce vești de la fața locului pentru a ascultători, iar la sfârșit de ediție mi-aș dori să putem trage concluzia că publicul din România este mai aproape de muzica nouă ca până acum.

Sper și eu! Noi vom face eforturi în continuare în acest sens, pentru că ne e foarte drag și sunt convinsă că și publicului i-ar fi foarte drag.