"Cântecul pământului", una dintre cele mai personale, impresionante și după anumiți comentatori cea mai frumoasă creație semnată Gustav Mahler, în transmisiune directă de la Alte Oper din Frankfurt. Vă invităm vineri, 14 iunie în universul fascinant al acestui maestru al culorilor orchestrale și al stărilor contrastante prin ceea ce ar fi trebuit să devină cea de-a 9-a Simfonie. Cunoscând superstiția potrivit căreia, nimeni după Beethoven nu a finalizat nouă simfonii, Mahler și-a intitulat opusul anului 1909, o Simfonie pentru tenor, alto (sau bariton) și orchestră, fără a-i da un număr, doar acest titlu, "Cântecul pământului", combinând structura și anvergura unei simfonii cu profilul narativ a unui ciclu de lieduri. Versurile au fost preluate dintr-o colecție de poezii chinezești din perioada Dinastiei Tang traduse de Hans Bethge. Cât despre tematică - ea dezvoltă relația dintre natură și moarte, a vieții umane ca etapă tranzitorie în procesul continuu, etern de reînnoire al pământului - de fapt o formă subtilă pentru compozitor "cel singur în toamnă" de a-și lua rămas bun, în finalul vieții. Dirijorul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Frankfurt, Alain Altinoglu, propune doi soliști remarcabili pentru acest opus, optând pentru versiunea tenor - bariton. Îi numesc aici pe Clay Hilley, un celebru Siegfried, de fapt un wagnerian consacrat și pe Samuel Hasselhorn, dintr-o generație mai tânără, dar deja puternic afirmat pe scenele de operă și de concert europene.

"Cântecul pământului" de Gustav Mahler va fi precedat de o lucrare contemporană semnată de Anna Thorvaldsdóttir - "Metacosmos", un poem simfonic al anului 2017 construit, potrivit compozitoarei islandeze, "în jurul echilibrului natural dintre frumusețe și haos". Ea dezvoltă la nivel de sunet "modul în care elementele se pot reuni într-un haos (aparent) total pentru a crea un întreg unificat și structurat. Ideea din spatele piesei, care este legată atât de experiența umană cât și de univers, este metafora speculativă a căderii în necunoscut, cu constelații nesfârșite și straturi de forțe opuse care se conectează și comunică unele cu altele."

Lucrarea a fost interpretată cu mare succes pe marile scene de concert ale lumii, la New York, Berlin, Amsterdam, Tokio, Shanghai, Detroit, Los Angeles, generând pretutindeni comentarii la superlativ. "Nu există, probabil, nici un alt compozitor actual care să fie atât de priceput în a canaliza forțele masive ale naturii, acoperind o paletă sonoră orchestrală atât de largă. Oferind sugestii poetice, dar directe muzicienilor, ea scufundă ascultătorii în peisaje sonore ciudate și, în egală măsură, irezistibile" (Boston Globe).

Este de-altfel remarcată atmosfera mahleriană a muzicii Annei Thorvaldsdóttir, uneori amorfă, sumbră, alteori de o ireală frumusețe, inspirată de peisajele nordice.