Trei melodii op. 4 pe versuri de
Jules Lemaitre si Sully Prudhomme

Enescu a compus peste 40 de melodii, marea majoritate pentru voce si pian, câteva adoptând totusi alt tip de acompaniament. Dintre acestea toate, doar 13 au ajuns sã fie cuprinse sub un numãr de opus, anume în op.4, 15 si 19. - Astãzi vom asculta primele Trei melodii op. 4, pe versuri de Jules Lemaitre (prima) si de Sully Prudhomme (urmãtoarele douã). Poeti uitati - practic - în zilele noastre. Si totusi (!) Sully-Prudhomme a devenit, în 1901, primul laureat al unui premiu Nobel pentru literaturã.
Cele trei melodii au fost compuse în mai-iunie 1898 (Enescu nu împlinise 17 ani) si dedicatia este cãtre doamna Mathilde Colonne, sotia marelui dirijor Edouard Colonne, cel care - la începutul aceluiasi 1898 - condusese, cu succesul stiut, prima auditie a Poemei Române. Cele trei lieduri sunt - îndrãznesc sã spun - perfecte, cel putin în ce priveste linia vocalã. Dealtfel, inventia melodicã a fost dintotdeauna una din pãrtile forte ale creativitãtii enesciene. Melodiile în discutie au o certã autonomie, acompaniamentul fiind subordonat si adecvat ideii centrale a poeziilor: Le Desert, Le Galop, Soupir sunt titlurile celor 3 piese. Pe cele 2 texte ale lui Sully Prudhomme, Enescu s-a întâlnit compozitional cu Henri Duparc (autor, se stie, a 17 melodii printre cele mai frumoase din muzica francezã). Nu este cazul sã facem aici o paralelã între creatiile celor doi compozitori. Destul sã spunem cã muzicianul roman, care în 1898 nu cunostea melodiile lui Duparc, n-ar iesi deloc umbrit din asemenea comparatie.

(Emisiune difuzatã în 15 februarie 2005)