Poema Româna op.1

Scrisã în 1897, la 16 ani. Precedatã de o sumã de lucrãri, între care trei simfonii de scoalã (a IV-a Simfonie de scoalã, cea mai cunoscutã, va fi scrisã la un an dupã Poema Românã). Nu era deci nici pe departe vorba de un începãtor, ci de un muzician cu o impresionantã experientã, având în vedere vârsta, lucru ce se poate deduce din abilitatea scriiturii, din siguranta tehnicã, chiar dacã fondul însusi se mai poate discuta.
Fondul: cel obisnuit lucrãrilor scolilor nationale (rusã, cehã, nordicã). Muzicã programaticã, pe un argument nu foarte sofisticat, însã care va reveni în creatia compozitorului. E vorba de ciclul cosmic zi-noapte-zi. Mai precis: înserare-noapte-furtunã în noapte, zori, petrecere popularã în plinã luminã. Argumentul va reveni în:
" Suita "Sãteasca" op. 27
" Suita "Impresii din copilãrie" op. 28

Ca si în lucrãrile tardive, tablourile colorate ce alcãtuiesc aceastã suitã (pentru cã asta este: o suitã) se leagã de impresiile copilãriei. Asa cum le rememora un adolescent de 16 ani plecat de ani de zile prin strãini, la Viena si Paris.

Lucrarea este fermecãtoare si - la nivelul anului 1898 (la prima auditie) si provenind din imaginatia unui bãiat de 16 ani - trebuie sã fi pãrut foarte interesantã lumii muzicale a Parisului. A constituit dealtfel, nu numai una din cele trei mai mari emotii prilejuite autorului de prima auditie a unei lucrãri proprii (celelalte fiind Simfonia op. 13 în Mi bemol si opera Oedip, toate în capitala Frantei); dar Poema românã a fost si un mare succes public: zeci de cronici, marea majoritate extrem de elogioase, autorul cãpãtând peste noapte o celebritate care uneori i-a adus si invidia celorlalti, nu numai satisfactii.
Prima auditie a fost asiguratã de dirijorul Edouard Colonne, întemeietorul cunoscutei orchestre care i-a purtat numele. Tot Edouard Colonne va fi cel ce va întreprinde prezentarea publicã a Simfoniei I op. 13, în ianuarie 1906, deci opt ani mai târziu. Celebrul dirijor a devenit mai târziu dedicatarul Simfoniei a II-a în La major de George Enescu.
Poema românã are o importantã istoricã, fiind prima lucrare amplã româneascã ce a reusit sã se impunã într-unul din marile centre muzicale ale lumii.
În România, lucrarea a fost executatã o lunã mai târziu, în acelasi an 1898, sub conducerea autorului. A fost prima aparitie a lui George Enescu în calitate de dirijor, la 17 ani.

(Emisiune difuzatã la Radio România Muzical în 1 februarie 2005)