Legenda pentru trompeta si pian

Cu Legenda pentru trompeta si pian, ultima din cele patru piese scrise spre a fi propuse concurentilor la Conservatorul din Paris, Enescu se mentine la nivelul înalt pentru categoria acestui gen de compozitii, atins prin lucrarea pentru viola si pian. Terminata în decembrie 1906, Legenda ofera o muzica foarte personala, deci foarte enesciana, ferm caracterizata melodic si complexa armonic. Alterneaza pasajele lente, de nuanta elegiaca, si cele mai rapide, solicitând intens abilitatile instrumentistului, si demonstrând perfecta cunoastere a posibilitatilor tehnice specifice.

Multe lucruri nu ar mai fi de spus, însa doresc totusi sa atrag atentia asupra preferintei lui Enescu pentru timbrul si calitatile speciale ale emisiei la trompeta, preferinta dezvaluita în diverse rânduri, însa cu osebire în lucrari mult posterioare, precum de pilda în Simfonia a 5-a (schita finala e din 1941), sau - înca mai caracteristic - în lungul solo încredintat acestui instrument în partea a 3-a a Simfoniei de camera din 1954. Pe aproape o jumatate de secol, predilectia aceasta nu se desminte, iar Legenda din 1906 este doar prima treapta a urcusului catre patetica marturisire din ultima compozitie a Maestrului. (emisiune difuzata în 26 aprilie 2005)