Pătrundem astăzi în lumea tinerilor muzicologi și critici muzicali într-un nou episod ce o are în prim-plan pe Gabriela Bejan. În prezent, doctorandă în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, Gabriela a absolvit programul de licență și masterat în muzicologie în cadrul aceleiași instituții, însă nu a știut dintotdeauna că aceasta va fi cariera pe care și-o va alege.

Gabriela ne povestește cum a decis să se dedice muzicologiei:

„Este interesant că eu am dat admiterea la secția de „Muzicologie” fără să știu de fapt ce înseamnă acest profil și, de fapt, fără a ști ce înseamnă să faci muzică profesionist și profesional. Eu am terminat un liceu de științe ale naturii și mi-am dorit pe tot parcursul liceului să intru în diferite domenii, care aveau în principal legătură cu medicina. După aceea, îndrumată de profesoara mea de muzică, m-am decis să aplic la o facultate de muzică, însă nu știam pentru ce secție să optez. Am citit metodologia și am înclinat inițial către pedagogie (așa cum se numea atunci, în prezent denumirea este secția „Muzică”) și către secția de „Jazz - Muzică ușoară”, unde puteam să fac de fapt ceea ce am făcut încă de la 7 ani, adică să cânt muzică vocală, muzică pop, în principal.

M-am apucat de meditații la teoria muzicii, iar profesoara cu care lucram atunci m-a întrebat dacă-mi place să scriu. Mie nu mi-au căzut ochii nici măcar o secundă pe vreo secție de la grupa I, cum zicem noi, nu m-am gândit nici la compoziție clasică, nici la dirijat, nici la muzicologie, pentru că mă speria admiterea în sine. Dar, într-adevăr, cochetam oarecum cu scrisul. Făcând un liceu de științe ale naturii, trebuia să scriu diferite eseuri la diferite materii și mă descurcam destul de bine. M-a întrebat, așadar: „Nu vrei tu să dai la muzicologie?" Și am zis (bineînțeles, cu niște ochi ca o căprioară speriată): „Sigur, pot încerca!" Și iată că am reușit să intru la muzicologie. Primul an a fost destul de greu pentru un om care vine dintr-un domeniu total diferit, dar nu-mi regret nici o secundă alegerea pentru că, cumva, m-am dus pe calea pe care mi-a dictat-o inima, adică cea a muzicii. Întotdeauna, încă din copilărie, mi-am dorit să fiu cercetător și iată că am devenit cercetător în muzică! Nu în biologie sau chimie, ci în muzică, ceea ce se leagă cumva de dorința mea pe care o aveam pe când eram mică. Și pentru asta sunt recunoscătoare profesorilor mei de la secția de „Muzicologie”, care sunt o inspirație permanentă; mai ales doamna Valentina Sandu Dediu, un motor care nu se oprește niciodată!"

Muzicologia este un domeniu complex, ce oferă absolvenților acestei secții numeroase posibile cariere, între care se numără critica muzicală, jurnalismul muzical, cercetarea în domeniul muzicologiei, dar și cariere de consilieri în cadrul unor instituții muzicale.

Pentru Gabriela Bejan, căutarea a decurs astfel:

„La licență am scris foarte multe cronici și încercam, cumva, să mă detașez de colegii mei scriind cronici despre muzică de jazz sau despre muzică pop. Adică, încercam cumva când, de exemplu, aveam de scris despre un recdital din cadrul Festivalului „Chei” al univerității noastre, să-mi aleg clasele de muzică ușoară sau clasele de jazz, o latură a muzicii care pe mine mă interesează mai mult. Dar, la master am început să fac mai multe studii și am descoperit, cumva, că cel mai mult din sfera aceasta a muzicologiei mă atrage partea de cercetare și scrierea studiilor. Am înțeles atunci că, de fapt, poți să fii foarte creativ și să descoperi dedesubturile compozitorilor sau poate chiar să faci niște asocieri la care nimeni nu s-a gândit vreodată, într-un mod foarte ușor, dacă ești deschis. Cred că, în intimitatea mea, să creez studii sau analize... lucrul acesta îmi oferă o mai mare liniște. Dar, bineînțeles, nu refuz niciodată să fac interviuri sau să lucrez ca redactor, ceea ce vine din nou pe partea de muzicologie. Îmi place foarte mult! De asemenea, îmi place și partea de redactare, ceea ce mi s-a oferit după ce am terminat masterul. Și, mai ales să lucrez alături de colegii mei de la Editura UNMB este un lucru extraordinar care, din nou, mă face să înclin către cercetare și către analiza textului propriu-zis."

Aflăm acum în ce constă cercetarea în domeniul muzicologiei și care sunt pașii în alcătuirea unei lucrări muzicologice.

„Primul meu studiu propriu-zis - aceasta e o poveste destul de drăguță - era pentru un concurs. Eu susțin concursurile pe de-o parte, dar pe de altă parte, nu. Cum zicea Bartok? „Concursurile sunt ca niște curse de cai”, nu? Pe de-o parte, așa este. Dar, pe de altă parte, cel puțin în muzicologie, este un mod bun de a te propulsa și de a te face să lucrezi. Când am scis un studiu propriu-zis pentru prima dată, acesta a fost în contextul unui concurs, iar acesta îl avea în prim-plan pe Mozart. Atunci, doamna Dediu m-a întrebat ce vreau să scriu despre Mozart, iar eu, neștiind exact mersul lucrurilor, aveam niște idei total fantasmagorice... Voiam să fac un portret desenat... ceva care n-avea nici o logică. Și-atunci, doamna Dediu mi-a pus o întrebare care a rămas cu mine pentru totdeauna: „Gabi, care este scopul temei pe care tu ți-o alegi?" Atunci am simțit efectiv că mi se luminează creierul, coboară îngerii, și m-am întrebat care este scopul. Mi-a zis apoi: „Nu vrei să faci ceva legat de Mozart și cum este el reflectat în cinematografie?" Și, de-atunci, lucrurile s-au schimbat.

Așadar, la început ai nevoie de ajutor, pentru că ești pe un teren care poate te scufundă. Întotdeauna cu doamna Dediu am avut acest noroc de a face brainstorming, iar dumneaei m-a îndrumat mereu pe cărarea cea bună. Deci, poți să pornești de la orice fel de idee care crezi că nu are legătură cu nimic, dar trebuie totuși să găsești o logică în ceea ce vrei să spui și, de fapt, să găsești scopul lucrării, să ajungi la final, să vezi cumva și finalitatea. Și, bineînțeles, pe parcurs, să alegi un subiect potrivit; în cazul meu, „Mozart și cinematografia”. Și de-acolo găsești mai multe filme și te poartă firul, căutarea cercetarea... și de la Mozart reflectat în cinematografie, am ajuns la un portret în mozaic al lui Mozart - cum e portretizat de un regizor, și cum e portretizat de un muzicolog, puși în paralel. Totul pornește de la o idee, dar pe care trebuie să o cercetezi, să vezi dacă se potrivește și dacă ai și sursele necesare. Sursa contează foarte mult, dar cred că cel mai mult contează să fii curios și să vezi dacă, bineînțeles, are o finitate ceea ce vrei să faci și dacă e logic. Și dacă are un scop."

Despre muzicologii săi preferați și rolul muzicologiei, Gabriela Bejan:

„Doamna Valentina Sandu Dediu este principalul muzicolog care mă inspiră. Și așa este pentru noi toți, pentru că dumneaei se detașează prin scriitură și... și în analize, și în eseuri, și în orice are ceva tipar specific dumneaei. În primul rând, dumneaei, fără de care nu aș scrie cum scriu astăzi. Și, după, este Alex Ross, pe care l-am descoperit prin intermediul dumneaei. Am în format pdf toate cele trei cărți ale lui. Când am fost la Londra anul trecut, le-am găsit într-o librărie de pe Oxford Street și le-am cumpărat din nou fiind așa fanatică. La Londra, am fost cu un ghiozdan. Le-am cărat în ghiozdan... nu știu cum... am pus hainele pe mine... nu mai țin minte... dar le-am cumpărat chiar dacă le aveam deja în format pdf și le puteam citi mult mai ușor decât pe cele în format fizic, deoarece poți să faci sublinieri mai ușor, să te întorci mai ușor la pagini. Dar mi le-am cumpărat, mi le-am dorit.

Atât la doamna Dediu, cât și la Alex Ross, mereu am apreciat și apreciez de fapt modul de a pune împreună mai multe idei, poate diferite, și de a intercala, și modul de a privi mai departe de muzică și de a face asocieri între diferite domenii. Cred că asta îmi place foarte mult, că sunt foarte riguroși în scriitură, dar te poartă ca printr-o poveste. Nu citești un studiu de analiză niciodată, ci citești o poveste. Asta-mi place!

Cred că muzicologia nu s-ar împlini la fel de bine fără citit. Și mă refer la cititul cărților din orice sferă, nu numai articole științifice ș.a.m.d., pentru că atunci vom scrie fix ca în articolele științifice. Totodată, cred că este important ca ceea scriu să ajungă la cât mai mulți oameni - melomani sau oameni care doresc să pătrundă în cotloanele muzicii și sunt novice. Deci, ar trebui să abordăm un limbaj, cred eu sau cel puțin asta-mi doresc, cât mai apropiat de public, în general. Într-adevăr, nu trebuie să cobori standardele, dar poți alege să povestești în eseul tău și nu neapărat să analizezi.

Există, bineînțeles, și trebuie să avem analize de specialitate... este foarte bine, dar cred că trebuie să existe și latura aceasta de poveste."