Care este profilul unui tânăr compozitor de astăzi? Ce îl determină să se dedice creației muzicale? Cu ce fel de provocări se confruntă? Ce îl inspiră?

Astăzi căutăm răspunsuri la aceste întrebări împreună cu Andrei Petrache.

Deja un nume de referință între tinerii muzicieni, Andrei Petrache este o personalitate plurivalentă - compozitor, pianist, muzician de jazz, dirijor. CV-ul artistului în vârstă de 26 de ani este cu adevărat impresionant. Andrei este laureatul a numeroase premii la competiții de compoziție și de interpretare, este membru al unui trio de jazz extrem de activ pe scena românească și nu numai, lucrările i-au fost interpretate de către artiști și ansambluri de renume  (inclusiv de Corul și Orchestra Filarmonicii "George Enescu"), se implică în mod constant într-o multitudine de proiecte muzicale...

„Amphitrio”, formația de jazz în cadrul căreia Andrei Petrache activează în ipostază de compozitor și pianist, își va finaliza pe 21 noiembrie turneul internațional la București.

”Acest turneu a pornit de la ideea de a marca cei 35 de ani care se împlinesc de la ieșirea din comunism a României, dar și a altor state europene. Tocmai de aceea, am combinat concertele din România - am avut concerte la București, la Oradea, la Timișoara, la Cluj și la Brașov - cu concerte organizate în Europa în țări foste comuniste, dar nu numai. Și, până la urmă, am ajuns la un calendar destul de încărcat, cu 24 de concerte în 11 țări; la cele din Europa adăugându-se și un concert în Azerbaidjan, la Baku, în cadrul festivalului de jazz de acolo.

Albumul pe care, practic, îl lansăm cu ocazia acestui turneu -"Timelines"-  conține 8 compoziții proprii originale și  pune în evidență această legătură între turneu și marcarea cifrei aniversare... Pe album sunt 8 piese și fiecare dintre ele are la bază surse de inspirație fie intramuzicale, fie extramuzicale - legende sau povești din folclorul a 8 țări foste comuniste printre care se află și România, celelalte fiind Serbia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia și Germania."

Cum îl ajută pe Andrei Petrache în creație pluralitatea demersurilor sale muzicale?

"În fiecare ipostază, cumva, mă simt diferit. Bineînțeles, fiecare ipostază are propria perspectivă - unică - asupra muzicii în general, dar și particular, asupra modului de lucru și tot ce presupune specificul fiecărei calități. Este o oportunitate, cumva, de a cunoaște diferite laturi ale muzicii, pe care cred că altfel nu ai efectiv cum să le atingi."

"Trăiesc în preajma muzicii dinainte să mă fi născut." - afirma Andrei Petrache într-un alt interviu. Ce impact are asupra dezvoltării unui om mediul în care a crescut?

"Pentru mine, muzica n-a fost o alegere conștientă. A fost, pur și simplu, firescul trecerii anilor. Adică, fiind născut într-o familie de muzicieni (tatăl - contrabasist; mama - pianistă, compozitoare, profesoară și, mai recent, cu activitate muzicologică; sora mai mare - pianistă; bunicul din partea mamei - dirijor de cor și profesor), toate astea au creat un mediu în care eu m-am dezvoltat și bineînțeles că au contribuit la niște salturi mai naturale în progresul și în studiul muzicii, pentru că ai diverse exemple chiar în preajma ta și poate reprezinta un avantaj în proces, în evoluția ca muzician.

Încă de la câțiva ani, am început să mă joc la pian și, practic, cu acest instrument am rămas și acum prieten. Inclusiv pornirile componistice, pornirile de creație sau de improvizație au survenit și ele destul de devreme, de pe la 6-7-8 ani, chiar dacă încă nu stăpâneam notația muzicală prea bine. Îmi amintesc cum mama avea răbdarea și, mă rog, deschiderea necesară să încerce să stea și să noteze ceea ce eu improvizam la pian sub formă de compoziție instantanee. Și alea, cumva, au constituit primul meu caiet de compoziții. Acum îți dai seama cum puteau să sune la vârsta aceea, dar a reprezentat o primă scânteie creativă, care mi-a rămas în memorie și care m-a stimulat pentru ceea ce a urmat."

Care este cea mai mare provocare cu care se confruntă un compozitor, din perspectiva lui Andrei Petrache? Cum poate fi obstacolul depășit?

"S-ar putea să fie ceva ce ar spune majoritatea compzitorilor, nu știu. Poate acel blocaj al creatorului, are bănuiesc că survine mai devreme sau mai târziu la toată lumea care activează în domenii creative, nu doar de compoziție-muzică. Blocajul creativ... cred că deocamdată sunt destul de norocos să-l pot trece, pur și simplu, prin conștientizarea lui și printr-o consecvență de a continua chiar dacă ai, pe moment, impresia că totul e groaznic, că nimic nu e ce trebuie și că, efectiv, nu ai ce să pui pe hârtie. Mi-am creat un sistem de ajutor de urgență, prin care pur și simplu în acele momente, în acele zile, încerc să mă deconectez, să mă privesc obiectiv, să aștern nite idei chiar dacă mi se par fără noimă, pentru ca apoi, când treci de acest blocaj, te relaxezi, mintea ți se resetează într-un fel, vezi acele idei cu totul cu alți ochi, le auzi cu alte urechi și poți să operezi cu ele."

Ce muzici reprezintă puncte de referință pentru Andrei Petrache?

"Cred că aici joacă un rol important și experiența anterioară și repertoriul clasic de pian pe care l-am format în mulți ani. Și aș spune de Bach... cred că este - pentru mine și pentru o groază de alți muzicieni - acel nucleu, o referință de multe ori. Și descoperi inovații extraordinare, chiar dacă stilistic, bineînțeles, poți face cu totul altceva, nu neapărat să te aliniezi stilului baroc.

Și, da, inclusiv din muzica alternativă mi se pare că poți lua multe idei pe care să le aplici nu doar într-un gen sau într-un stil similar, ci, pur și simplu, să le experimentezi într-o muzică simfonică spre exemplu. Să iei idei de la un Tigran Hamasyan și să le abstractizezi, să le testezi pe un ansamblu simfonic.

Deci, lucrurile mi se par interconectate din anumite puncte de vedere și cred că asta este și frumusețea muzicii contemporane. Faptul că ai libertatea să experimentezi aproape orice... bine, în limitele păstrării autenticității. Cred că asta ar fi cel mai important pentru compozitorul de astăzi."

Ce îl inspiră pe tânărul compozitor? Ce îi stârnește procesul creativ?

"Un răspuns destul de general valabil. Până la urmă, toate experiențele de viață cred că ne inspiră și ne îmbogățesc cu idei. Bineînțeles, acele momente de revelație, de conectare cu materialul muzical ca dintr-o sursă directă care, pentru mine, sunt cele mai plăcute și cele mai speciale ca proces compozițional, pentru că ai impresia că știi exact cum și ce vrei să scrii și cum ai vrea să sune. Dar, mă rog, aceste momente sunt destul de rare, cel puțin pentru mine.

Și, în rest, sursele ideilor și inspirația intervin ca o acțiune indirectă, în urma experiențelor de viață. Și cred că fiecare lucru, poate chiar mărunt la prima vedere, poate să aibă un impact asupra creierului nostru și, automat, asupra ideilor, asupra modului în care ne simțim și asupra a ceea ce vrem să exprimăm prin muzică. Poate să fie, efectiv, un simplu dialog mai interesant cu cineva sau un concert la care mergi, care-ți stârnește o groază de idei pe care tu le pui în aplicare, le experimentezi sau le cercetezi."

Până la urmă, care este menirea compozitorului în ziua de astăzi?

"Greu de răspuns! Aș vrea să știu. Aș vrea și eu să știu care este menirea mea.

Acum, există și acel răspuns, poate clișeic... artistul este oglinda societății actuale. Și, automat, compozitorul, fiind creatorul muzicii contemporane, este un fel de oglindă a ceea ce se întâmplă acum sau a cea ce se simte acum în societate... sau a ceea ce s-a simțit, sau, inclusiv, a ceea ce presupune că va urma. Există aceste trei posibilități de exprimare a trecutului, prezentului sau viitorului în anumite forme. Dar un răspuns așa foarte concret despre ceea ce presupune existența mea aș vrea și eu să am. Concepția mea asupra vieții este strâns legată și de rolul pe care eu, ca om, îl am pe pământ și asta este încă o întrebare la care nu am un răspuns cert."

Cine este Andrei Petrache în afara muzicii? Cu ce se ocupă el când nu este prins în multitudinea de proiecte muzicale pe care le desfășoară?

"Îmi place să gătesc. Deci, asta poate că e un fel de proces creativ în bucătărie. Îmi place să nu respect rețetele, ci să improvizez pe loc cu ingredientele. Îmi place să înot și... aș vrea să-mi educ obișnuința și să înceapă să îmi placă și mai mult să citesc. Acesta este unul dintre lucrurile de pe wishlist."