Leticia Moreno, reveniți în România pentru a interpreta Simfonia spaniolă de Lalo alături de Orchestra Națională Radio. Ați mai cântat pe scenele Ateneului Român și Filarmonicii „Banatul" din Timișoara. Ce emoții ați simțit în contact cu publicul român?

Să vin și să fac muzică în România a fost întotdeauna o reală plăcere pentru mine și o experiență frumoasă să mă întâlnesc cu un public atât de cald. De această dată, sunt foarte fericită să aduc pe scena Sălii Radio una dintre lucrările cele mai dragi mie, una pe care o cânt adesea, Simfonia spaniolă de Édouard Lalo.

Ați susținut mai multe concerte împreună cu dirijorul Gabriel Bebeșelea, unele dintre acestea având loc chiar pe scene românești. Cum ați descrie colaborarea cu acesta?

Este absolut minunată pentru că avem o comunicare foarte clară și fluidă și ne înțelegem foarte bine din punct de vedere muzical, dar și uman. De asemenea, alegem cam aceleași tipuri de repertorii. Este minunat să poți face muzică împreună cu prieteni ca Gabriel Bebeșelea. Deci, aștept cu nerăbdare această nouă colaborare, mai ales că această lucrare nu se numără printre concertele pe care le-am abordat deja împreună. Abia aștept să descoperim noi aspecte ale acestui opus.

Sunteți o mare admiratoare a repertoriului spaniol și a celui latino-american, pe care îl interpretați adesea. După părerea dumneavoastră, care sunt caracteristicile acestei muzici și cum este abordată vioara în acest tip de repertoriu?

Așa este, sunt pasionată de repertoriile spaniol și latino-american, în primul rând pentru că am atât origini spaniole, cât și peruviene. Nu pot generaliza, dar cred că în cazul acestor repertorii interpretul se bucură de libertatea de a descoperi noi sonorități și vibrații ale instrumentului. Adesea, compozitorii utilizează vioara aproape ca pe un instrument de percuție. În Simfonia spaniolă semnată de Lalo - care a fost dedicată lui Pablo de Sarasate, unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile - putem remarca un tip de virtuozitate foarte particulară, complexă și foarte provocatoare pentru interpret. Un alt lucru pe care îl întâlnesc în special în lucrările spaniole este elementul pasional și temperamental care trebuie întotdeauna echilibrat în această muzică.

Înclinația pe care o aveți pentru repertoriul spaniol și latin american poate fi observată și în albumele pe care le-ați înregistrat. Cât de important credeți că este pentru un solist să fie prezent pe piața discografică în zilele noastre?

În cazul meu, alegerea de a face înregistrări a venit destul de firesc și a fost un pas important în cariera mea. Consider că activitatea discografică pe care am desfășura-o reprezintă o parte semnificativă din punct de vedere profesional în ceea ce mă privește, aceste înregistrări fiind simbolice pentru diferite momente ale vieții mele, ale dezvoltării mele personale, dar și artistice.

Astăzi, publicul va asista la o serată muzicală spaniolă la Sala Radio. Cum ați descrie Simfonia spaniolă a lui Lalo din perspectivă solistică?

Așa cum am spus, lucrarea i-a fost dedicată lui Sarasate și este extraordinar de solicitantă deoarece trebuie să redai în interpretare o multitudine de stări, foarte intense și pasionale, combinate cu eleganța frazării și virtuozitatea cerute de partitură. Cele cinci mișcări ale lucrării sunt foarte solicitante și din punct de vedere emoțional. De asemenea, un aspect interesant despre această lucrare este denumirea sa de simfonie, în loc de concert pentru vioară și orchestră. În acest sens, sunt preocupată să găsesc fiecare dintre dialogurile pe care vioara le are cu diferite instrumente din orchestră.