Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu violonistul Ștefan Aprodu

Publicat: marți, 4 Februarie 2025 , ora 16.22

Violonistul Ștefan Aprodu - laureat al Concursului Internațional "George Enescu" și câștigător al Concursului Internațional "Johannes Brahms" din Pörtschach este solistul concertului susținut în 7 februarie de Orchestra Simfonică Națională a Radiodifuziunii Bulgare.

Un eveniment inclus în stagiunea Euroradio a EBU, pe care postul nostru îl transmite în direct, vineri, de la Sofia, putând fi audiat doar pe frecvențele noastre FM, nu și on-line, conform drepturilor acordate de Radiodifuziunea bulgară către EBU, rețeaua prin care se realizează transmisia.

În program, trei creații slave - Poemul Extazului de Aleksandr Skriabin, Dansul Nestinari de Marin Goleminov și Piesa pentru vioară și orchestră Sevdana de Gheorghi Zlatev-Cerkin și trei lucrări hispanice - Fantezia op. 25 Carmen pentru vioară și orchestră și Melodii lăutărești op. 20 pentru vioară și orchestră de Pablo de Sarasate, precum și muzica baletului Amorul vrăjitor de Manuel de Falla (cu mezzosoprana Beth Taylor solistă).

Cu prilejul acestui concert, am realizat un interviu cu Ștefan Aprodu și am aflat cele mai noi informații din activitatea sa complexă, tânărul violonist activând și în calitate de compozitor și dirijor.

Ștefan Aprodu, sunteți solistul concertului intitulat Love and Dramas, un program cu lucrări ce au ca subiect dragostea, fantezia, vrăjile prezentat de Orchestra Simfonică Națională a Radiodifuziunii Bulgare ca o prefigurare a Zilei Îndrăgostiților. Ați început colaborarea cu instituțiile muzicale de la Sofia odată cu câștigarea Concursului Internațional de vioară Vasco Abadjiev, ediția din 2021. Care este povestea acestui concert din 7 februarie pe care îl transmitem în direct aici, la Radio România Muzical?

Exact așa cum spuneați, relația mea cu Bulgaria se datorează premiului pe care l-am câștigat la concursul Vasco Abadjiev, un concurs, ce-i drept, care mi-a deschis se pare, nu doar ușile spre viitoare concerte la Sofia, ci și inimile multor artiști de acolo. Sunt onorat să revin, mai ales la un concert care îmi pune în valoare calitățile de violonist. Cred că va fi un concert romantic din titlul pe care îl avem. Ce poate fi mai frumos de atât!


Un program de inspirație slavă în prima parte și hispanică în cea de-a doua parte. Mai întâi veți interpreta
"Sevdana", piesă creată de compozitorul bulgar Gheorghi Zlatev-Cerkin. În original, o lucrare camerală pentru vioară și pian, acum cântată în versiunea cu orchestră. Descrieți-ne această lucrare.

Trebuie să recunosc că nu cunoșteam această piesă înainte să mi se propună să o interpretez. Am descoperit-o alături de maestrul dirijor Konstantin Ilievski, care, din foarte puține cunoștințe ale celorlalți, a plecat din Bulgaria când era adolescent și care s-a bucurat să parcurgă drumul înțelegerii acestei lucrări cu aceeași prospețime cred, ca și mine. Este extraordinar să constați că oamenii cu experiență ca maestrul Ilievski vin ca și tine, cu mintea deschisă, cu o abordare proaspătă. De altfel, în persoana maestrului Ilievski am descoperit un îndrăgostit de muzica și cultura românească, așa cum descria dânsul la repetiții. Revenind la piesă, sevda, în turcă, dintr-o cercetare amănunțită am aflat că înseamnă dragoste, iubire, dor; într-un fel se leagă și de tema acestui concert. Așadar, cheia în care trebuie înțeleasă această piesă este una facilă, aș spune, chiar dacă nu este ușor de interpretat, eu am încercat să îi dau un suflu nou, fără să fac totuși compromisuri în ceea ce privește caracterul ei profund balcanic.


Apoi veți cânta Fantezia Carmen și Melodii lăutărești de Sarasate. Sunt tot titluri noi în repertoriul pe care îl abordați?

Interesantă întrebare, pentru că am o istorie lungă cu aceste lucrări. Carmen de exemplu, nu este prima dată când o cânt, dar am început cu varianta pentru copii, e normal, cea compusă de Franz Drdla, pe când aveam 10 ani. Apoi am sărit la varianta lui Franz Waxman, dar acum am fost în situația de a încerca și varianta lui Sarasate. De altfel, Melodiile lăutărești le am de ceva vreme în repertoriu și sunt doar reluate. Mereu constant însă lucruri noi când reiau această lucrare. Acum o pot interpreta și din perspectiva dirijorului. Privesc altfel acum abordarea unei piese având înțelegerea și a modului în care funcționează sau răspunde o orchestră.


Cum este Carmen prin analiza dirijorului în versiunea de Sarasate versus versiunile anterioare?

Versiunile anterioare, în primul rând, cred că nu au fost concepute în prim gând, să spunem așa, pentru orchestră, pentru că cea de Drdla a fost concepută de a fi cântată pentru copii și a avea o înțelegere cât mai ușoară, dat fiind faptul că un pian nu se compară cu o orchestră și cu atenția distributivă pe care o necesită și normal că Franz Waxman este interpretat de asemenea în varianta orchestrală. Trebuie să recunosc că în opinia mea și poate că este doar o idee de gust sau faptul că am fost conectat mai mult de mic cu Franz Waxman, mi se pare că acesta a căutat o abordare mai modernă, nouă, cu siguranță într-o direcție contemporană dat fiind influențele atonale, dar în același timp, orchestra este mult mai bine îmbinată, mai interesantă armonic și a preluat temele acestei opere, a acestei fantezii într-un alt mod în care mă regăsesc mai bine, deși după ce am studiat foarte mult partitura generală a lui Sarasate acesta este unul dintre primii compozitori care au făcut foarte multe aranjamente de la fantezii sau de la lucrări foarte bine cunoscute, așa zis șlagăre le-am putea numi, care în opinia mea sunt foarte importante pentru ceilalți compozitori ce au urmat. Putem să spunem că Sarasate a fost un pilon în crearea primelor schițe de așa zisă orchestrație a unei asemenea fantezii.


Să spunem ascultătorilor noștri că săptămâna trecută ați efectuat o sesiune de înregistrări în studioul Radiodifuziunii Bulgare alături de aceeași orchestră condusă de maestrul Konstantin Ilievski. Detaliați-ne despre acest proiect
ce va aduce debutul discografic.

A fost o surpriză extraordinară această invitație. Este de fapt debutul meu în această direcție. Orchestra Radiodifuziunii bulgare mi-a fost un partener real în acest proiect. Ne-am bucurat împreună de frumusețea muzicii și pot spune că a fost o primă experiență pentru mine de care îmi voi aminti întotdeauna cu foarte mult drag. Trebuie să recunosc că la o repetiție am fost întâmpinat și de directorul artistic și chiar o primă impresie când m-a întrebat ce aș putea să spun despre orchestră fără să mă gândesc - faptul că este o orchestră încărcată de răbdare și înțelegere pentru soliști, dat fiind faptul că multe lucruri trebuie conectate între orchestră și solist. Este o muncă de echipă și asta mi-a plăcut foarte mult la această orchestră, au fost foarte deschiși, iar reacțiile la cald au fost minunate. Interpretarea pe care am dat-o piesei bulgărești a fost primită de membrii orchestrei cu foarte mult entuziasm, ceea ce este o primă impresie care mă onorează. Oricine trebuie să se înarce cu energie, putere și răbdare așa cum am spus. Trebuie să spun că după prima zi de înregistrări am dormit neîntors 12 ore.


Să înțeleg din ce spuneți că
este vorba exact de același program precum cel de la concertul din 7 februarie? Cel care va apărea pe disc?

Da, exact.


Sunteți încă student la
Hanovra. Anul trecut ați câștigat concursul internațional Johannes Brahms. Care au fost momentele principale din activitatea anului 2024?

2024 a fost un an extraordinar, plin de surprize. Acesta este cuvântul cheie: surpriză. Am fost surprins la fiecare pas. Dacă este să o iau cronologic, în luna martie am avut șansa de a cânta la Ateneul Român în Stagiunea de marți seara propria sonată, Sonata nr. 2 pentru pian și vioară, numită Agado, alături de pianista Eliza Puchianu. Este o sonată pe care am compus-o din dorința de a crea un soi de ghicitoare cum au făcut și alți compozitori. Pornind de la titlul sonatei, Agado, adică această temă a acestor note selectate. Este vorba de un motiv pe care, ascultătorii o dată ce îl vor înțelege, îl vor căuta pe parcursul celor patru părți. Această lucrare a fost compusă de fapt pentru a marca finalul studiilor mele de master de la facultatea privată de muzică din Oslo.


Acolo unde, să specificăm, studiați compoziția în paralel cu vioara.

Exact. În paralel cu vioara pe care o studiez la Hanovra la facultatea de muzică media și teatru. 2024 a continuat cu o mulțime de alte apariții pe scenă. Unele dintre cele mai importante au fost absolut uimitoare, de exemplu, aceea de a mă afla în postura de solist alături de Junge Deutsche Orchester și de asemenea de MDR Philharmonie, două dintre cele mai bune orchestre și nu doar din Germania. Anul 2024 a continuat cu o invitație la festivalul ICon Arts din România, așa numitul proiect ComPerformer, care mi-a oferit posibilitatea să lucrez cu deosebitul compozitori Sebastian Androne-Nakanishi, un compozitor premiat și un profesor extrem de bun, un mentor, chiar și prieten, de la care am învățat foarte mult în doar câteva zile. În luna septembrie a urmat Concursul Johannes Brahms din Austria despre care e inutil să spun cât de mult m-a maturizat. Anul 2024 s-a încheiat cu un proiect de suflet, un proiect pentru care sunt profund recunoscător Filarmonicii "Moldova" din Iași cu care mi-am interpretat ca solist, a doua oară în România, propriul concert de vioară - Concertul nr. 3 în mi minor sub bagheta maestrului Bogdan Chiroșcă, concert ce a fost dedicat Zilei Naționale a României.


Care sunt momentele principale deja știute pentru anul în curs?

Cred că tot ceea ce mă conectează în afară de cântat în sine în această viață muzicală, aș putea să spun, una din bucuriile mele cele mai mari este să fiu profesor și iată că anul acesta îmi oferă șansa să țin un nou masterclass, de data aceasta de fosta mea profesoară unde forțele unui fost mentor cu un fost elev se unesc. Fostul mentor fiind Magdalena Ursu. Acesta masterclass se va ține la Câmpina. Deja acolo avem 13 elevi înscriși cu care de-abia aștept să lucrez și sigur, anul este abia la început, dar am deja unele invitații atât ca solist - una remarcabilă, fiind concertul de la Viena, care va avea loc pe 9 septembrie, în sala Ehrbar Hall, invitație oficială, dat fiind faptul că am câștigat Concursul Johannes Brahms anul trecut -, dar și alte proiecte alături de partenerul meu din formația de cameră Profunduo, Nikodem Sobek, cu care voi cânta într-un recital organizat de Excelența Sa, Prințesa Caroline de Hanovra, în luna iunie.


Pentru că ați amintit de acest
duo instrumental pe care l-ați format alături de acordeonistul Nikodem Sobek, cum a luat naștere acest ansamblu cameral și ce proiecte aveți în plan în afară de acest concert pe care l-ați menționat?

A luat naștere natural. Îmi amintesc că biserica română ortodoxă din Hanovra, oraș în care locuiesc și studiez în prezent, m-a invitat încă din prima săptămână în care am ajuns ca student, să țin un recital solo, duminică, după slujbă. Am avut plăcuta surpriză să am în public un coleg de la facultate, acesta fiind Nikodem Sobek, acordeonist specializat în jazz și clasică la aceeași facultate unde studiez și eu, polonez de origine, ca și profesorul meu actual Krzysztof Wêgrzyn. Am aflat că venise deoarece a aflat că interpretam o compoziție personală și așa a început prietenia noastră, care astăzi s-a dezvoltat formând un ansamblu cameral cu care concertăm de cel puțin două ori pe lună și suntem amândoi fericiții bursieri ai uriașei fundații recunoscută la nivel internațional, Yehudi Menuhin, Live Music Now.


Pentru că ați tot amintit de compozițiile proprii și știu că urmează un eveniment important
peste doar câteva zile, care sunt noutățile?

Va fi greu să mă opriți din acest răspun, trebuie să recunosc. Abia ce am terminat de compus o lucrare care aș zice că din greșeală s-a dovedit a fi o premieră absolută la nivel mondial în materie de compoziție, pentru că am constatat că sunt compozitorul primei sonate programatice, scrise vreodată în istoria muzicii clasice, așa intitulata Sonată bizantină. Este o lucrare care urmărește parcursul lui Iisus de la momentul drumului pe dealul Golgotei, până la Înviere. Este o lucrare care m-a chinuit pe măsura subiectului și trebuie să recunosc că abia aștept să o ascult în interpretarea violonistei Greca Puddu alături de pianista Natsumi Ohno, foarte curând, pe 17 februarie în Richard-Jacoby-Saal din Hanovra. De asemenea, fostul meu profesor de compoziție, Dasel Fodor Sevaida m-a propus, iar această propunere a fost bine primită, să deschid cu o lucrare, un festival cu tradiție în muzica modernă, festivalul internațional al lutierilor italieni.


În 2021, dacă nu mă înșel, ați fondat Orchestra de Tineret
Dinu Lipatti, al cărei dirijor sunteți. Cum s-a născut ideea unui proiect atât de ambițios și ce activitate are această orchestră?

Trebuie să recunosc că pandemia a avut părțile ei bune, se pare. Compusesem un concert de vioară pentru copii, în perioada aceea și îmi doream foarte mult să îl pot asculta cu instrumente reale, nu doar virtual. Cred că din plictiseala pe care am resimțit-o cu toții în casele noastre, s-a trezit această idee de a compune din ce în ce mai mult în perioada respectivă. De la o copilărie, practic, am ajuns să constat că toți colegii mei erau dornici să evadeze dintr-o stare de blocaj artistic, cum am spus.


Pe atunci erați, în ce clasă?

Eram în clasa a X-a, a XI-a, către finalul liceului. Deja studiam în Oslo și mi-am dat puțin curaj să experimentez și partea dirijorală. Cred că din această stare de blocaj artistic, pe care cu toții la un moment dat am resimțit-o, în câteva săptămâni, deja, când am întrebat în stânga și în dreapta aveam formată o adevărată orchestră de tineret și astfel proiectul nu s-a oprit la acest concert. Din ce în ce mai mulți tineri s-au alăturat acestei orchestre. Dacă pentru mine a fost extraordinar să învăț din mers cu ei să dirijez, pentru ei a fost extraordinar să poată fi soliști pe rând, în condițiile în care alți artiști nici nu ieșeau din casă. Așa am încercat și încerc în continuare când revin de fiecare dată în țară, să îi adun și să susținem cât mai multe concerte de acest fel.


Să înțeleg că studiați și dirijatul sau sunteți autodidact?

Am studiat dirijatul ca o parte a unui masterclass pe care l-am avut în compania unui dirijor profesor invitat în Oslo, iar după acest masterclass trebuie să recunosc că nu exista o materie clară sau fixă la facultate. După acest masterclass a trebuit să învăț din ce în ce mai mult, să intru în cât mai multe cercuri muzicale, unde puteam să învăț mișcări și care este viața unui dirijor. Astfel, încet, încet mi-am luat singur notițe, deci se poate spune că da, parcursul acesta a fost într-un fel autodidact.


Interviu realizat de Florica Jalbă