După o vară à la Bach, după un turneu Stradivarius 2024, am ales să începem o nouă ediție a stagiunii Obiectiv-emotiv 2024-2025 alături de Alexandru Tomescu vorbind despre anotimpuri și semnificația lor în viețile noastre... și a lui, în mod deosebit. Vom începe cu toamna pentru că suntem în luna septembrie și, evident, trebuie să ne referim la acest anotimp.

Ce este pentru tine toamna, anotimpul?

E un fel de primăvară, aș putea spune. Un fel de primăvară a productivității, pentru că acum se deschid stagiunile de concerte. Deci, pentru mine, anul artistic începe toamna, după relaxarea de peste vară. Mai sunt masterclass-uri, festivaluri ș.a.m.d., dar, oricum, este o altă densitate de evenimente atunci.

Sunt născut toamna, așa că este și un bioritm, o reînnoire periodică de energii... Da, e un anotimp al culorilor, al bogăției de culor, al bogăției de fructe, de legume. Totul este abundent! Acum vedem dacă munca de peste an - primăvară, vară - a avut roadele scontate sau nu.

Cum îți imaginezi sonor toamna, de obicei? Sau, mai bine zis, de-a lungul vieții, cam ce muzici au acompaniat anotimpul tău, toamna?

Greu de ales așa, o singură partitură. Pentru mine, toamna începea cam după 15 august, după Sfânta Maria, când simți că se schimbă... simți cum căldura aceea grea a verii își ia zborul și începe să adie un vânticel. Încă e cald afară, încă totul e verde, dar este acel vânt al schimbării care aduce acea metamorfoză fantastică a naturii și care schimbă totul.

Deci, pentru mine, totul ține de sunetele acestea din natură. Așa, ca piese muzicale, toamna, primul lucru care-ți vine-n minte e partitura lui Vivaldi, bineînțeles. Și chiar în acest ciclu de concerte, toamna este cred că cea mai dificilă din punct de vedere tehnic, pentru că acolo Vivaldi își propunea să zugrăvească un bețiv, cel puțin în prima parte a concertului, și, evident, un bețiv cu toate mișcările și clătinările sale imprevizibile, care sunt redate la vioară cu o mare bogăție de note rapide, arpegii, game coborâtoare, ascendente, de toate felurile... O adevărată piesă de virtuozitate.

Cum se vede toamna de sus, de pe munte?

E minunat când urci pe munte pentru că poți să vezi în aceeași zi mai multe anotimpuri. Pe măsură ce tot urci, tot urci, cumva fie accelerezi trecerea timpului, spre toamnă, pentru că deja prima zăpadă poate veni ușor în luna septembrie. Fie dacă e primăvară, invers, te întorci în timp, te întorci către iarnă. Întotdeauna este o călătorie din asta fascinantă în timp.

De acolo, de sus, de la Caraiman, poți vedea concomitent mai multe anotimpuri pentru că pe culmile Munților Baiului este, evident, mai rece și, deci, se instalează mai repede toamna, încep să pălească culorile ierbii, foioaselor, iar jos, în vale, încă este cald. La fel, poți vedea cum sus ninge și jos plouă în același timp, în vale. Deci, sunt lumi suprapuse și e incredibil să poți să le vezi și aproape să ai senzația că le atingi.