Luna martie 2021 înseamnă pe 11 martie aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Astor Piazzolla. Este unul dintre cei mai iubiți, cred, compozitori de secol XX pe care ni i-a lăsat istoria. Tu i-ai dedicat, de altfel, în avanpremieră Turneul Stradivarius din 2020, desfășurat chiar și în condițiile vitrege ale pandemiei. Cred că tu îl înțelegi într-un mod special pe Astor Piazzolla și ești unul dintre puținii interpreți români care au pătruns în esența muzicii lui care, de fapt, nu este deloc simplă.

E foarte greu să-l definești pe Astor Piazzolla pentru că poate nu e nici 100% compozitor de muzică clasică, nici 100% compozitor de tango… este, undeva, într-o categorie aparte, a lui. Îmi doresc foarte mult să îl înțeleg pe Piazzolla, mi-aș dori tare mult să pot să cunosc locurile care i-au inspirat lucrările sale cele mai cunoscute. Am avut ocazia și privilegiul să lucrez, să cânt pe scenă împreună cu Omar Masa, un artist de origine argentiniană, care nu doar este un apropiat al familiei Piazzolla, ci chiar a călătorit, a locuit în multe zone sălbatice ale Argentinei, în ținuturi mitice cu este Patagonia, Țara de foc, acest sud extrem al lumii, capătul lumii… tot felul de lucruri, tot felul de locuri și de emoții care se regăsesc în muzica lui Astor Piazzolla. De multe ori, într-adevăr, este o muzică încărcată de melancolie. Dar, pe de altă parte, ca o contrapondere, întâlnim de foarte multe ori niște explozii de energie, niște ferocități din acestea care nu cunosc limite. Asta m-a și atras foarte mult la muzica sa, și anume că e o muzică extrem de implicată, extrem de pasională. Nu lucrezi cu jumătăți de măsură când vine vorba de Astor Piazzolla și trebuie să îmbini în melodie pasaje extrem de îndepărtate, extrem de eterice cu momente de violență aproape pe instrument.

Este aceasta o caracteristică a spiritului argentinian?

Cred că atunci când țara ta se întinde pe zeci de mii de kilometri asta îți călește cumva și trupul și-ți călește și spiritul, fără îndoială. Dar cred că Astor Piazzolla a știut să sintetizeze toate aceste lucruri atât de difuze la nivel geografic, să le sintetizeze într-o muzică ce rezonează cu oameni din orice colț al globului, oameni care poate n-au fost și nici nu vor călca vreodată în Patagonia. Dar el vorbește direct inimii noatre, spiritului nostru.

Ei, și asta este cu atât mai vizibil atunci când punem alături cele două celebre Anotimpuri, adică cele de Vivaldi și Anotimpurile la Buenos Aires de Astor Piazzolla - ceea ce ai de făcut și tu, de altfel, pe un disc. De ce se face alăturarea asta, dincolo de relațiile ideatice desigur care vin din anotimpuri? Mai este ceva care leagă muzicile astea, nu?

Fără îndoială, foarte mulți compozitori, și Piazzolla nu face excepție, s-au inspirat din acest bestseller al lui Antonio Vivaldi. Pe de-o parte, la modul practic, pe planeta noastră Pământ nu sunt doar patru anotimpuri, ci sunt opt anotimpuri, pentru că sunt două emisfere - noi trăim ca și când doar emisfera nordică ar exista. Pe de altă parte, sunt foarte intim, foarte direct legate unele de celelalte aceste două cicluri de Anotimpuri. Varianta care se cântă cu vioara ca instrument solist a Anotimpurilor lui Piazzolla este un aranjament făcut pentru Kremerata Baltica de Desyatnikov, și el a mers încă mai departe decât Piazzolla, care, fiind bandoneonist, și-a conceput Anotimpurile pentru bandoneon, vioară și pian. Desyatnikov i-a pregătit lui Gidon Kremer o partitură extrem de spectaculoasă, cu o mulțime de trimiteri, o mulțime de paralele către Vivaldi și este, într-adevăr, o schimbare perpetuă aceasta, să cânți un anotimp de Vivaldi, un anotimp de la Buenos Aires și să sari din Veneția în Argentina. Eu cred că se potențează reciproc unele pe celelalte la modul cel mai fericit.

E vreun anotimp preferat dintre cele de la antipozi?

Problema e că toate, pentru că le văd, evident, pe toate ca pe un singur tot, unitar, cumva… preferatul meu personal, așa, la fel ca la Vivaldi, ar fi Iarna - partea mai lentă, partea mai meditativă, mai filosofică din Iarna. Dar,  aceasta este preferința mea de acum. Poate, peste câteva zile o să fiu atras de energiile debordante din Primăvară sau de, cine știe, de alte momente filosofice din Toamnă sau din Vară.