Despre Cannonball Adderley

Julian Edwin Adderley, supranumit Cannonball, s-a născut în 1928 în Florida, într-o familie iubitoare de jazz. În tinereţe, saxofonistul a lucrat ca profesor la un liceu din statul natal, unde se ocupa de o orchestră de jazz.

În 1955, pe când se afla într-o vizită ocazională la New York şi asista la un concert în clubul Café Bohemia, a înlocuit ad-hoc saxofonistul din formaţia lui Oscar Pettiford, ce întârzia să apară la spectacol. Prestaţia lui Cannonball a produs o impresie atât de puternică, încât artistul a primit imediat o mulţime de oferte din partea caselor de discuri. Mulţi vedea în el continuatorul lui Charlie Parker, numai că Adderley avea un stil evident diferit, marcat de influenţa genurilor blues şi gospel.

În 1956, Cannonball şi fratele său mai mic, cornetistul Nat Adderley, au alcătuit primul lor cvintet, însă succesul s-a situat mult sub aşteptări. În perioada 1958-1959, saxofonistul a făcut parte din formaţia lui Miles Davis, contribuind la realizarea legendarelor albume Milestones şi Kind of Blue. Apoi s-a reunit cu fratele său pentru a reforma vechiul cvintet. De această dată impactul a fost cu mult mai mare, Cannonball Adderley Quintet devenind una dintre cele mai populare formaţii din istoria jazz-ului.

Them Dirty Blues (1960)

Lansat în 1960, LP-ul Them Dirty Blues a contribuit din plin la ascensiunea grupului. Alături de fraţii Adderley pe acest album mai apar basistul Sam Jones, bateristul Louis Hayes şi pianiştii Bobby Timmons şi Barry Harris. Albumul conţine câteva piese de rezistenţă pentru repertoriul Cannonball Adderley Quintet: Work Song (compoziţie a lui Nat Adderley), Them Dirty Blues (semnată de Cannonball) şi Dat Dere (aparţinând lui Bobby Timmons).

Jazz Workshop Revisited (1962)

Popularitatea formaţie s-a datorat în bună măsură şi unor prestaţii live impresionante. Fraţii Adderley şi colegii lor cucereau publicului prin felul unic în care echilibrau ardoarea şi rafinamentul interpretării. Un factor important era şi charisma deosebită a lui Cannonball, un uriaş bonom, mereu voios şi comunicativ, ce susţinea adesea speech-uri foarte plăcute în introducerea pieselor.

Pentru o perioadă, între 1962 şi 1964, formaţia s-a extins prin cooptarea unui suflător polivalent, Yusef Lateef, devenind astfel Cannonball Adderley Sextet. Tot în 1962 era cooptat un tânăr pianist austriac, Joe Zawinul, acesta rămânând alături de fraţii Adderley până în 1970, când a fondat grupul Weather Report.

Unul dintre cele mai valoroase albume Cannonball Adderley Sextet este Jazz Workshop Revisited, imprimat live în San Francisco, în septembrie 1962. Aceste a consacrat excepţionala temă Jive Samba, creaţie a lui Nat Adderley.

Mercy, Mercy, Mercy! Live at the Club (1966)

Una dintre cele mai cunoscute piese din repertoriul Cannonball Adderley Quintet, este Mercy, Mercy, Mercy, provenită de pe albumul eponim din 1966. Compoziţia aparţine pianistului Joe Zawinul.

Albumul Mercy, Mercy, Mercy este subintitulat Live at the Club. În notele de copertă se menţiona că înregistrările s-au desfăşurat în clubul Delisa din Chicago. Ulterior s-a dezvăluit că materialul fusese imprimat de fapt live în studioul Capitol din Los Angeles, în faţa unui public invitat. Formaţia a pretins că sesiunea avusese loc la Chicago, doar pentru a face reclamă unui club deţinut de un prieten al fraţilor Adderley.

Alături de Cannonball, Nat şi Zawinul, pe Mercy, Mercy, Mercy, apar în premieră doi noi membri ai cvintetului, basistul Victor Gaskin şi bateristul Roy McCurdy, ce substituiseră pe Sam Jones şi respectiv Louis Hayes.