The Amazing Bud Powell, Vol. 1

În perioada 1949-1951, Bud Powell a realizat o serie de înregistrări pentru Blue Note Records, cu acompaniament de trio sau de cvintet. Acestea au fost reunite mai tarziu pe albumul The Amazing Bud Powell, Vol. 1.

Una dintre cele mai valoroase piese din cuprinsul discului respectiv este Un Poco Loco, imprimată în 1951, cu ajutorul basistului Curly Russell şi al bateristului Max Roach. Un Poco Loco se află categoric printre capodoperele stilului be-bop şi implicit ale jazzului în general.

Analizând trăsăturile compozitiei, specialiştii au identificat influenţa subtilă a muzicii afro-cubaneze şi a celei africane asupra lui Bud Powell, fapt ce a marcat dezvoltarea tendinţei multiculturale a jazz-ului.

Bud Powell este fără îndoială cel mai reprezentativ pianist de be-bop şi totodată unul dintre cei mai importanţi exponenti ai curentului, alături de Dizzy Gillespie şi Charlie Parker. În generaţia sa au existat şi alţi pianişti extraordinari, cum ar fi Thelonious Monk, Oscar Peterson sau Erroll Garner, dar nici unul dintre aceştia nu poate fi încadrat strict în curentul be-bop, aşa cum este cazul lui Powell.

The Genius of Bud Powell

Din nefericire nu prea există înregistrări oficiale cu Bud Powell sau alţi colegi ai săi perioada timpurie a anilor '40, cea care a fost martora naşterii be-bop-ului. În schimb putem savura din plin creaţiile de maturitate ale acestor artişti ce au revoluţionat jazz-ul şi indirect muzica secolului XX.

Aproape în paralel cu colaborarea sa la Blue Note, Bud Powell a realizat discuri şi sub auspiciile Clef Records, un precursor al companiei Verve. Piesele imprimate în perioada 1950-51 au făcut ulterior obiectul unui LP botezat The Genius of Bud Powell.

Acesta cuprinde atât înregistrări în formulă de trio, cu Ray Brown (contrabas) şi Buddy Rich (baterie), cât şi reprize de pian solo.

Time Waits: The Amazing Bud Powell, Vol. 4

Time Waits: The Amazing Bud Powell, Vol. 4 a fost înregistrat în mai 1958, la Blue Note Records. Pianistul a condus un alt trio redutabil, ce-i includea pe bateristul Phily Joe Jones (ce colabora la acea vreme şi cu Miles Davis) şi pe basistul Sam Jones (membru şi în formaţia Cannonball Adderley Quintet).