Obiectiv-emotiv cu Alexandru Tomescu și Cristina Comandașu
Înapoi la: Emisiuni
Obiectiv-emotiv cu Alexandru Tomescu și Cristina Comandașu
Suntem acum într-o perioadă premergătoare uneia dintre marile sărbători din an. Este vorba despre Crăciun. Știu că pe tine te agasează această sărbătorire comercială a Crăciunului, cu colinde sau muzici de Crăciun non stop în supermarketuri și bradul împodobit încă de la 1 noiembrie, eventual. Crăciunul poate însă să însemne și altceva, așa că te întreb: Ce înseamnă pentru tine Crăciunul, de fapt? Apuci să sărbătorești Crăciunul?
Să știi că de obicei da, pentru că, tocmai, fiind o perioadă de sărbători respectată cam de toată lumea, de Crăciun nu prea sunt concerte... deloc. Mă rog, cu excepția unor concerte specializate; am cântat și în astfel de concerte. Se ia o pauză, se face o excepție de la acest program de 24 din 24 al artiștilor. Majoritatea artiștilor de Crăciun, chiar în ziua Crăciunului, pot respira liniștiți.
Într-adevăr, în ziua de astăzi foarte mult din Crăciun tinde să devină o sărbătoare consumeristă, în primul rând, o olimpiadă gastronomică, nu? Toți ne pregătim, așa, cu stoicism să mâncăm 5 oale de sarmale, 10 metri de caltaboși... iarăși, în ianuarie, o să ne punem țărână-n cap. Dar la origine și în fapt, Crăciunul este o sărbătoare religioasă, Nașterea lui Iisus.
Țin minte că am văzut cu oarecare surpriză și inițial mi s-a părut că au înnebunit, au luat-o razna... așa înțeleg ei!... Eram în Coreea de Sud odată, la un sfârșit de an, de Crăciun, și am văzut că în cofetării, coreenii creștini - că există și acolo un procentaj destul de important de creștini - pregătesc un tort pentru Pruncul Iisus. Că dacă e ziua lui de naștere, nu se poate zi de naștere fără tort, nu?!
Eu cred că toată lumea vorbește de această redescoperire a sensului sărbătorii, a valorilor adevărate, nu să pleci încărcat de sacoșe până-n dinți dintr-un mall. O posibilă cale de a redescoperi sensul sărbătorii poate fi muzica. Muzica întotdeauna are niște răspunsuri perene, niște răspunsuri care se adresează direct spiritului, direct sufletului tău și cred că ar fi foarte binevenită o astfel de cale.
Și calea pe care o propui este Oratoriul de Crăciun de Johann Sebastian Bach.
Da, pentru mine, Bach este întotdeauna dincolo de preferințele de moment. Este compozitorul la care întotdeauna am găsit toate răspunsurile pe care le căutam. Evident, cu condiția să îi dai timpul necesar să producă acel efect, să se producă acel miracol, să ne lăsăm noi timpul să intrăm în acea lume a muzicii... Și acum, în perioada Crăciunului, cine știe?, poate vor veni niște zăpezi de poveste, așa cum erau în copilăria mea, dacă suntem și un pic blocați în case de zăpadă, poate chiar avem răgazul să ascultăm niște muzică de Crăciun.