Missa în si minor de Johann Sebastian Bach este una dintre acele lucrări care definesc un timp istoric. Este ultimul an în care Johann Sebastian Bach a compus, deoarece la sfârșitul vieții a început să devină orb. Și-a pierdut vederea, dar a insistat să termine această lucrare pe care, acum, mulți o consideră ca fiind, de fapt, apogeul lucrărilor lui Bach. Este o lucrare foarte frumoasă, în care se folosește o orchestră mare, se folosește un cor mare și se folosesc soliști.

În acest text latin pe care Bach îl folosește, el arată liturghia catolică combinată cu ceea ce aducea Bach din lumea lui lutherană. Este o lucrare plină de semnificații muzicale, deoarece în acest punct în viață, Bach  se folosise deja de foarte multe semnături muzicale care arătau lucrarea lui. El folosește numele lui ca să identifice patru note muzicale: B devine Si bemol, A devine La, C devine Do și H devine Si becar. Aceste patru note rămân la rădăcina muzicii lui Bach, iar în această lucrare le vedem cel mai proeminent.

Pentru mine, personal... am și o istorie legată de această lucrare, deoarece prima audiție a acestei lucrări în Statele Unite s-a făcut pe strada pe care am locuit eu în ultimii ani cât am stat în America; se numește Bethlehem, Philadelphia. Este o lucrare care se cântă foarte des acolo, deoarece are această legătură. Iar pentru mine, trăind pe acea stradă mulți ani de zile, am fost întotdeauna foarte conectat cu această lucrare.