Între 26 şi 30 august a avut loc la Tokyo a XI a ediţie a Concursului Internaţional de Muzică “România” de la Tokyo, o iniţiativă lăudabilă a doamnei Kazuko Shimada, preşedinta Societăţii Române de Muzică din capitala Japoniei. Din păcate acest eveniment este mult prea puţin sprijinit de partea română, care nu sesizează oportunitate de promovare a ţării noastre în această regiun extrem de importantă. Pe tot parcursul desfăşurării concursului, la Centrul Takanawa a avut loc şi o expoziţie dedicată României, o expoziţie extrem de săracă şi slab mediatizată. Am asistat la prezentări despre ţara noastră făcute de Ambasada României la Tokyo, prezentări în power point, neatractive, cu impact 0 în spaţiul nipon.

La competiţia din al cărui juriu am făcut parte, alături de doamna Kazuko Shimada, muzicieni japonezi şi prof. Mircea Penescu – concert maestru al Orchestri Medicilor din Bucureşti, au fost selectaţi 90 de artişti în afimare, la diverse instrumente. Din păcate nici măcar unul dintre aceştia, poate tot din cauza neimplicării părţii române, nu a abordat vreo lucrare românească. Alte opotunităţi irosite...

În cele cinci zile pline de muzică am putut asculta performeri remarcabili. La secţiunea instrumente cu coarde a câştigat Reika Sakamoto, o violonistă de 19 ani, cu o tehnică strălucitoare, o artistă plină de forţă şi cu o muzicalitate ieşită din comun. În finală a impresionat prin interpretarea Fanteziei pe teme din opera Faust de Henryk Wieniawsky.

La secţiunea muzică de cameră Premiul I a fost obţinut de Ansamblul Horamiro, care a oferit o superbă interpretare a Trio-ului pentru vioară, clarinet şi pian de Gian Carlo Menotti.

Foarte spectaculoasă şi de un înalt nivel tehnico-artistic a fost secţiunea intrumentelor de percuţie. Armatele instrumentelor membranofone, idiofone şi melodice au fost cel mai bine conduse de Mika Horino de 22 de ani.

Slab a fost nivelul la canto unde cu greu juriul a putut acorda un premiu III, singura remarcată fiind soprana Kim Hyoni. Lipsa tradiţiei şi particularităţile fizice îi fac pe japonezi să nu exceleze în domeniul artei lirice.

La secţiunea instrumentelor de suflat am putut remarca dragostea niponilor pentru un instrument prea puţin remarcat în muzica clasică în România – saxofonul. Artiştii din Japonia ne-au convins de extraordinarele resurse expresive pe care le are acest instrument. Dintre magicienii saxofonului preferata juriului a fost Yoshiko Susuki.

Ultima secţiune a fost cea dedicată pianiştilor. În ultima zi cei şase finalişti ne-au încântat cu un repertoriu variat de la Bach la Prokofiev şi de la Brahms la Ravel. S-a detaşat prin calitatea sunetului, atenta reliefare a detaliilor şi logica construcţiilor sonore, Kentaro Kawakami.

Chiar dacă nu sunt foarte talentaţi japonezii compensează prin hărnicie, ambiţie, tenacitate, seriozitate, prin cultul pentru lucrul bine făcut, atribute care caracterizează cred întreaga societate japoneză.

Ar fi păcat să nu reacţionăm şi să nu sprijinim într-un mod mai eficient Concursul Internaţional de Muzică “România” de la Tokyo, această iniţiativă unică a unui om îndrăgostit de ţara noastră – Kazuko Shimada.