Dintre creatorii născuți la ȋnceputul secolului XX, Theodor Rogalski rămâne unul dintre cei mai fascinanți mânuitori de culori muzicale. Apelarea la potențialul folcloric i-a deschis un orizont de o uimitoare plasticitate, cu atât mai mult cu cât ritmurile fruste şi armonizările bitonale ȋi erau la ȋndemână. A compus puțin pentru că a fost atras de arta dirijatului, impunându-se autoritar ȋn acest domeniu, la nivelul lui Constantin Silvestri şi Ionel Perlea, cu care a legat prietenii, fără a avea parte de anvergura lor internațională. Theodor Rogalski a fost răpus de cancer pulmonar la 53 de ani (ȋn 1954).

S-a născut ȋntr-o familie cu ȋnclinații artistice: tatăl, Theodor Richard Rogalsky, polonez de origine, a fost arhitect şi pianist amator, iar mama, Olga Iarinay a absolvit Conservatorul din Viena; amândoi l-au ȋncurajat spre domeniul muzical, ȋn cele din urmă, mai ales că la Seminarul Pedagogic rămâne corijent la matematică. Intrarea României ȋn război dezbină familia pentru o perioadă. La 15 ani Theodor Rogalski devine voluntar ȋntr-un spital din Iaşi, acolo ȋi arată lui George Enescu schițele unei sonate primind ȋncurajări. Se ȋnsănătoşeşte după tifosul contactat şi scapă cu viață şi după pneumonia făcută ȋn drum spre Bucureşti. Aşa ȋncepe povestea unuia dintre cei mai ȋnzestrați muzicieni din cultura noastră: compozitor, orchestrator, profesor, pianist şi dirijor.

După un singur an de studii, absolvea ȋn 1920 Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, unde a urmat compoziția cu Alfonso Castaldi, teorie cu Gheorghe Cucu şi istoria muzicii cu Dimitrie Cuclin, acesta din urmă obținând pentru el o bursă la Conservatorul din Leipzig. Revine ȋn țară şi după efectuarea stagiului militar, ȋn 1924, se căsătoreşte şi pleacă la Paris. Aici frecventează cursurile Scholei Cantorum: compoziție şi dirijat cu Vincent d`Indy, orchestrație cu Maurice Ravel. Prima lui căsnicia se destramă foarte repede, nu şi prieteniile legate cu alți muzicieni ȋn capitala Franței.

Avea un "caracter simplu, deschis si direct", ȋl descrie Laura Manolache ȋn monografia ce i-a dedicat-o. Acest fel de a fi i-a accentuat substanța şi autoritatea profesională ȋn toate perioadele carierei sale: pianist corepetitor la Opera Română din Bucureşti (1927 - 1930), dirijor al Orchestrei Simfonice Radio (1930 - 1951), prim dirijor la Filarmonica bucureşteană (1951 - 1954). Ȋn ultimii ani ai vieții a predat orchestrația la Conservatorul bucureştean; Dumitru Capoianu, Ștefan Niculescu, Myriam Marbé, Nicolae Beloiu, Radu Paladi, Carmen Petra Basacopol sunt câțiva dintre discipolii lui.

Două schițe simfonice, Cvartetul de coarde şi Trei dansuri româneşti am ales din creația lui Theodor Rogalski, iar la final vă ofer din fonoteca de aur o ȋnregistrare copleşitoare, Simfonia Alpilor de Richard Strauss, ȋnregistrare din 1953 cu Theodor Rogalski dirijând Orchestra Filarmonicii din Bucureşti.