Perioada interbelică a adus două capodopere indiscutabile în opera românească: Oedip de Enescu și O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu. În plus, se profilează în muzica sacră cultă și cele două oratorii bizantine de Paul Constantinescu. Muzică pentru pian solo scrisă de Jora, Silvestri, Ciortea, Lipatti și Constantinescu, apoi consistente lucrări simfonice aparținând unor Rogalski, Silvestri, Lazăr, Andricu, Jora și Constantinescu completează lista pieselor reprezentative și demne de interpretat și comentat.

Direcția stilistică generală este una neoclasică temperată, ca mai în toată Europa. Însă ingredientul folcloric particularizează muzica românească, atât în formula sa savantă, cât și în cea populară. Folclorul românesc e foarte divers, împărțit pe regiuni și chiar localități, astfel încât rezervorul melodico-ritmic oferă suficient material pentru toată lumea.

După cel de-al Doilea Război Mondial va veni altceva. Vor începe epurările, exilurile forțate și autoimpuse, oportunismele de tot felul și convertirile peste noapte la ideologia comunistă. Dar despre toate acestea veți afla amănunte în episodul următor.