Joi, 3 februarie, publicul orădean este invitat la o călătorie prin lumea muzicală a secolului XIX. Cele 3 lucrări propuse provin din 3 școli muzicale pe cât de îndepărtate, pe atât de interesante și cu specific aparte. Uvertura operei Italianca în Alger de Gioachino Rossini reprezintă lirismul jucăuș italienesc, Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 54 de Robert Schumann întruchipează Romantismul fantastic german, iar Simfonia a II-a în si minor de Alexander Borodin reflectă strălucirea Rusiei Imperiale. Concertul simfonic va avea loc la Sala Enescu-Bartok în data de 3 februarie, începând cu ora 19. Acesta va fi dirijat de maestrul Alpaslan Ertüngealp, iar la pian se va afla Giuseppe Fausto Modugno.

Italianca în Alger este unul dintre cele mai reprezentative exemple de opera buffa care s-au scris vreodată. Muzica este tipic rossiniană, cu pasaje rapide și dificile, care implică însă lejeritatea în interpretare a soliștilor și instrumentiștilor, cu fuziunea dintre muzica susținută și plină de energie cu cea elegantă și impecabilă. Prin urmare, uvertura operei este rezumatul muzical al unei capodopere, care strălucește și surprinde, încă de la primele acorduri. Un detaliu aparte care stârnește curiozitatea auditoriului, este faptul că Rossini a compus opera în doar două săptămâni.

Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 54 este singurul concert de pian pe care l-a scris Schumann vreodată. Compozitorul a mai încercat să compună lucrări pentru pian și orchestră, însă niciuna nu a fost finalizată. Concertul amintit anterior a fost mai întâi o Fantezie pentru pian și orchestră în la minor. Nereușind să câștige încrederea niciunei edituri, soția compozitorului, Clara, i-a sugerat acestuia să extindă piesa la dimensiunea unui concert. Astfel, Schumann a adăugat un Intermezzo și un Allegro vivace ca partea a doua și a treia și concertul a fost interpretat cu succes în anul 1945, rămânând ulterior unul dintre cele mai valoroase concerte ale Romantismului.

Simfonia a II-a de Alexander Borodin este una dintre cele mai importante lucrări ale compozitorului rus. Aceasta are inflențe de ordin melodic, dar și tematic, din lucrările pentru scenă Prințul Igor și Mlada. O primă asemănare este începutul abrupt al simfoniei, care este înrudit cu Dansurile polovțiene. Imaginea tematică care se crează pe baza muzicii simfoniei, este una eroică. Criticul muzical Vladimir Stasov este de părere că primul fragment creionează întrunirea unor cavaleri, Scherzo sugerează o scenă festivă, partea a treia îl întruchipează pe menestrelul Bayan din campania Prințului Igor, iar finalul reprezintă tabloul unui festin cavaleresc. Așadar, cu caracter patriotic și tematică eroică, Simfonia a II-a este lucrarea prin care Borodin își arată admirația pentru eroii patriei sale.

Giuseppe Fausto Modugno s-a născut la Bologna, oraș în care și-a finalizat studiile superioare în ceea ce privește pianul. Acesta a oferit de-a lungul timpului interpretări remarcabile, atât ca solist, cât și alături de ansambluri camerale, abordând lucrări de diferite facturi, din toate epocile. Fiind un muzician complex, Modugno a studiat ulterior Compoziția și Dirijatul, dar a rămas în continuare fidel instrumentului său. În perioada 2004-2007, pianistul a fost secretar artistic al "Orchestrei Mozart", condusă de Claudio Abbado, iar în prezent este directorul Academiei "Orchestra Mozart". Activitatea sa artistică se desfășoară în diferite colțuri ale lumii, unde colaborează cu alți artiști de renume mondial. Modugno pune preț în special pe duetele pianistice, dar și pe ansamblurile de coarde și de suflători.

Dirijorul Ertüngealp Alpaslan și-a început studiile muzicale în orașul său natal, Istanbul, studiind pianul. A devenit apoi licențiat al Academiei de Muzică "Franz Liszt" din Budapesta, aprofundând astfel instrumentul și fiind remarcat pentru talentul său. Pe lângă acestea, Ertüngealp Alpaslan a ales să studieze și arta dirijorală. În anul 2002 acesta a câștigat Competiția Internațională de Dirijat "Dimitris Mitropoulos" din Atena, afirmându-se ca dirijor. Un punct de referință din cariera sa l-a reprezentat apropierea de Claudio Abbado, Ertüngealp fiind invitat ca asistent al maestrului, în anul 2011. Activitatea sa profesională se desfășoară pe plan internațional, conducând orchestre precum Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, Athens State Symphony Orchestra, Saint Petersburg Philharmonic Orchestra.